Mirabilys Magazin

  • Măreşte caracterele
  • Dimensiune normală caractere
  • Micşorează caracterele
Luna - “maternitatea remanentă”

Luna - “maternitatea remanentă”

Email

| Rodica Purniche | Astrolog |


Date astronomice

  • Luna şi Pământul au călătorit împreună miliarde de ani. Nu se ştie cu exactitate originea Lunii, dar se crede că s-a format dintr-o bucată din Pământul încă tânăr şi aproape topit, la o coliziune masivă cu un corp ceresc, probabil un asteorid foarte mare. Ea a fost prinsă de forţa gravitaţională a Terrei şi a devenit  satelitul ei.
  • Luna este cât un sfert din Terra, are un diametru de 3.476 km şi se învârteşte la o distanţă medie de 384.403 km de Pământ, de care se depărtează în fiecare an cu 3 cm.
  • Pentru că nu are atmosferă, cerul Lunii este întotdeauna negru şi nici nu are cine să o protejeze de impactul cu meteoriţii. De aceea este acoperită cu cratere mai mici sau mai mari. Pe suprafaţa ei se mai găsesc şiruri de munţti, canale subţiri şi câmpii de teren topit şi întărit din nou. Luna este acoperită cu o crustă groasă de 800 km de rocă sub care oamenii de ştiinţă cred că se află o zonă mai moale ce înveleşte un nucleu de fier.
  • Temperatura pe Lună variază între -233 C° şi 123 C°.
  • Luna se învârteşte în jurul Pământului în 27 de zile, 7 ore şi 43 de minute, iar în jurul axei ei tot în 27 de zile, 7 ore si 43 de minute. Din cauza acestei sincronizări, dacă ne aflăm pe Lună, Pământul se vede tot timpul în acelaşi loc, iar noi, cei care ne alăm pe Terra, vedem doar o singură faţă a Lunii, întotdeauna aceeaşi. Cealaltă parte rămâne tot timpul necunoscută, şi a fost numită de oameni “partea nevăzută a Lunii” sau “partea întunecată a Lunii”, deşi ea este luminată de Soare în mod egal, pe ambele “părţi.
  • Luna a fost lovită cu mult timp îin urmă de către un meteorit foarte mare, care a generat un crater ce ocupa 16% din suprafaţă. Acest impact a deplasat centrul Lunii, astfel că o emisferă este mai grea şi una mai uşoară. Forţa gravitaţională a Pământului este de 6 ori mai mare decât cea a Lunii şi atrage tot timpul cu faţa spre el emisfera mai grea. Aceasta a făcut ca, în timp, mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul axei proprii să se încetinească uşor, până când Luna a rămas tot timpul cu aceeaşi faţă îndreptată spre Terra. Şi tot din acelaşi motiv Luna se învârteşte în jurul axei proprii exact în acelaşi timp în care se învârteşte în jurul Pămâtului.
  • Forţa de gravitaţie a Lunii este de 6 ori mai mică decât a Terrei, ceea ce înseamnă că un om care  cântăreşte pe Pământ 82 kg, pe Lună va avea doar… 14 kg !.
  • Pentru astronomi, Luna rămâne satelitul de piatră al Pământului, şi unicul, formând un cuplu perfect şi etern. Chiar dacă ea este supusă câmpului gravitaţional terestru, ea exercită asupra lui o influenţă foarte puternică, generând atât fenomenul mareelor (deplasarea regulată înainte şi înapoi a miliarde de tone de apă, la ore fixe), cât şi asupra fenomenului de precesie a echinocţiilor (fenomen la care participă şi Soarele, reprezentând “migrarea” prin constelaţii a punctului vernal). Este un satelit cu o suprafaţă deşertică alcătuită din cenuşă şi lavă, ciuruită de cratere de toate mărimile, rezultate din bombardamentul repretat al meteoriţilor care s-a produs la un moment dat. Alături de aceste cratere sunt tot felul de mări precum Marea Liniştii, Marea Ploilor, Marea Crizelor etc., în realitate însă imense câmpii pustii, asemeni oceanelor solidificate.
  • Este un satelit cu un diametru de 3476 km, fiind al treisprezecelea astru ca mărime din Sistemul Solar şi de cinci ori mai mare decât planeta Pluto. O despart de Pământ 380.000 km. Spre deosebire de celelalte planete, în zona polilor nu prezintă gheaţă. Ziua lunară durează aproximativ o lună.


Câteva considerente mai speciale
Pentru orice minte raţională este greu de conceput şi acceptat că o astfel de planetă complet neprimitoare, “fixă”, aridă şi uscată a devenit simbolul maternităţii, al fluidelor, al umidităţii şi, culmea, al fertilităţii şi lactaţiei – deci simbolul hrănirii prin excelenţă, alături de care au apărut apoi conotaţiile imaginaţiei, ale copilăriei, familiei, integrării sociale.
Pentru un adevărat căutător spiritual însă semnificaţiile încep exact de aici, şi răspunsul ni-l oferă, înainte de toate, cartea lui Zecharia Sitchin, “A douăsprezecea planetă”, care, într-o formă foarte simplificată spus aici, prezintă o ipoteză mai mult decât veridică despre un război cosmic, în urma căruia o imensă planetă, Tiamat (nimeni altcineva decât Luna noastră de astăzi), al cărei satelit era Marduk (Nimeni altul decât Pământul nostru frumos de astăzi), a devenit o simplă “bucăţică” de materie, adică un satelit, ursit să se rotească permanent în jurul fostului ei satelit, astăzi planeta care o polarizează. Practic, în urma acestui război cosmic, fosta planetă a devenit un satelit, iar fostul satelit, planeta în jurul căruia orbitează “planeta-mamă” de altădată.
Chiar dacă ea este astăzi aşa cum este, ea nu şi-a uitat atribuţiunile de bază: să hrănească şi să vegheze asupra copilului de demult, chiar dacă acel copil acum este mare, cu o personalitate bine conturată în cadrul sistemului solar din care face parte. Mama de atunci încă îi influentează mişcările emoţionale, sentimentele, curgerea interioară; încă îi îngrijeşte lumea vegetală, plantele de leac şi îi ocroteşte toate misterele; încă îl fascinează cu lumina ei poetică, magică, a nopţilor de vară, sau cu sclipirile ei siderale din nopţile de iarnă.

Pe Jakob Lorber îl cunoaşte astăzi deja întreaga lume sub numele de “scribul lui Dumnezeu”, căci el a primit prin dictare divină informaţii de o veridicitate incontestabilă. Vă oferim mai jos câteva cuvinte despre Lună (cartea Pământul şi Luna – Jakob Lorber, Ed. Vydia, Braşov, 2003), în speranţa că fragmentele vă vor incita suficient de mult ca să căutaţi aceste cărţi prin care Dumnezeu-Tatăl no vorbeşte direct despre Creaţia Sa:
1. Natura şi menirea Lunii
“Luna este un corp ceresc mai solid decât Pământul. Fiind un copil al Pământului, ea s-a format din elementele lui constitutive. Motivul pentru care Luna i-a fost dăruită Pământului constă în colectarea puterii magnetice pe care o emană acesta şi reflectarea acestei puteri înapoi către Pământ, în funcţie de nevoile sale. Aşa se explică de ce orbita Lunii în jurul Pământului este atât de excentrică, căci ea depinde de cantitatea mai mică sau mai mare de magnetism pe care o emană Pământul. Pe de altă parte, întrucât Luna este colectorul acestei substanţe, orbia ei este determinată în funcţie de nevoia Pământului pentru această substanţă naturală a vieţii. Aceasta este principala sarcină a Lunii.
Planetele mai mici decât Pământul nu au nevoie de o Lună, căci dispun de munţi înalţi (care îndeplinesc rolul acesteia), precum cei de pe Venus, Mercur, Marte. În schimb, planetele mai mari au nevoie de LUni, în funcţie de cantitatea de magnetism emanată şi reflectată înapoi către respectivele planete. La fel ca şi pe Pământ, pe Lună există fiinţe umane şi numeroase alte creaturi. Pe nici o Lună nu există însă, pe partea orientată către planeta în jurul căreia se învârte, aer, apă, foc şi celelalte ingrediente necesare vieţii.
Luna Pământului nu este cu adevărat o Lună decât pe partea oerintată către Pământ ; pe partea opusă ea nu este o Lună, ci un continent solid. Parte ape care voi o consideraţi Lună nu este solidă, ci fluidă, ca un fel de spumă a oceanului foarte uşor întărită.Părţile cele mai solide apar ca nişte coline, în timp ce cele mai moi formează nişte deschizături în formă de nişe şi cratere, orientate către interiorul corpului ceresc. Într-unele dintre aceste crăpături există aer atmosferic, incapabil să scape, el putând fi confundat cu uşurinţă cu apa, dacă este privit printr+un telescop foarte puternic. Cât priveşte colinele şi craterele mai puţin adânci, acestea nu conţin aer atmosferic, ci doar eter, la fel ca şi spaţiul liber dintre Soare şi planete.
(…) din punct devedere spiritual, nu există nici o diferenţă între fiinţele umane de pe Pământ şi cele de pe Lună. După cum v-am spus deja, fiinţele umane de pe Lună nu sunt altceva decât oameni proveniţi de pe PĂmânt care trebuie să progreseze ; la fel ca orice alt spirit, ei îşi aduc cu ei propriile fapte sau lucrări. Că aceste fapte nu sunt dintre cele mai bune rezultă implicit din faptul că aceşti emigranţi lunari au fost trimişi pe acest corp ceresc.”

 

 
 NOUTĂŢI EDITORIALE

Calendar astrologic de perete 2017


Calendar astrologic de birou 2017


Jurnal cotidian de spiritualitate

Pentru a învăţa să ai încredere trebuie să începi să fii complet ne­utru în privinţa a ceea ce ţi se întâmplă în viaţă.
Nu trebuie, neapărat, să vezi lucrurile într-o lumină pozitivă. Încetează, însă, de a le mai vedea într-o lumină negativă.
Încetează de a-ţi mai impune aşteptările asupra eveni­mentelor şi circumstanţelor din viaţa ta. Pur şi simplu, lasă viaţa să mear­gă înainte şi vezi ce se întâmplă.

comandă...
SaveSaveSaveSaveSaveSaveSaveSaveSave

Maxima Zilei

O parabolă monahală zice: „Nu cere de la Dumnezeu darul vindecării, ci darul de a-ţi vedea propriile păcate!“.

De ce este mai important al doilea dar? Pentru că dacă-ţi vei vedea păcatele şi le vei îndrepta, tu nu te vei mai îmbolnăvi niciodată, şi deci nu vei avea nevoie de darul vindecării.

cine este online?

Avem 124 vizitatori online

Autentificare

Bine ai venit pe pagina Mirabilys. Ca utilizator înregistrat ai acces la arhiva de articole.


CURSURI

CURSURI DE ASTROLOGIE
ŞI FENG-SGUI
recunoscute de Ministerul Muncii. Diplomele obţinute vor da dreptul absolvenţilor să practice profesia de astrolog.
Pentru înscrieri, structura şi durata cursurilor detalii aici...





Banner

Banner

Banner

CELE MAI CITITE ARTICOLE