Mirabilys Magazin

  • Măreşte caracterele
  • Dimensiune normală caractere
  • Micşorează caracterele
Înălțarea Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci

Email

Astăzi este Înălţarea Sfintei Crucii, moment simbolic de înţelegere şi acceptare a sensului vieţii noastre dar şi o încercare de a ne depăşi propria condiţie, apropiindu-ne de Dumnezeu, prin detaşarea de planul material. Poate de aceea a fost stabilită zi de post, pentru că este important să ştim ce este cruce, să ştim că fiecare suflet al unei fiinţe are o cruce, chiar dacă o vede sau nu, chiar dacă ştie sau nu. Acest simbol este atât de vechi, atât de subtil, încât niciodată nu a putut fi explicat pe de-a întregul.

Crucea are două axe, una verticală şi cealaltă orizontală. Cea verticală simbolizează stâlpul sfânt,stâlpul lumii,axa mundi. Acest stâlpul susţine lumea. Stâlpul lumii leagă cerul de pământ şi de lumea întunecată. Deci lumea se întinde în jurul axei lumii. Din această cauză orizontala este la mijloc – în unele reprezentării ale crucii - şi este "ombilicul Pământului", semnificând braţele noastre, ceea ce facem cu mâinile noastre. Eliade scrie că Raiul este "ombilicul Pământului". Astfel Raiul poate să fie centrul lumii şi pomul Raiului pe care urcă şi coboară șarpele este aceea axă verticală care leagă lumea spirituală de lumea oamenilor, şi de acea crucea este prezentă în toate momentele vieţii şi se pune la capătul morţilor – la mormânt.

Deobicei axa verticală este stâlpul nostru, căci catastrofa apare numai dacă stâlpul se rupe, atunci ne rupem de Dumnezeu, atunci ne pierdem centrul si ajungem în haos. Eliade povesteşte despre un trib nomad care au uns cu sânge un copac de cauciuc şi l-au declarat copac sfânt. Acest copac simboliza axa lumii şi nomazii îl duceau cu ei în timpul migraţiilor. Astfel permanent erau în mijlocul lumii legaţi de Dumnezeu. Când copacul s-a rupt tot tribul a fost cuprins de o spaimă de moarte; unii s-au mai rătăcit o perioadă pe urmă s-au aşezat să moară.

Dacă rupem axa, atunci pierdem Viaţa, alunecând în haos ceea ce reprezintă iadul pentru noi.

Poporul român este unic în lume prin troiţele sale, care la origini erau un monument sacru de arhitectură românească = dacă. Troiţa cruce exprima simbolic viziunea tradiţională asupra lumii şi a vieţii, dar era şi continuatoarea ordinii vieţii, aşa cum povestea Eliade. Era considerată o scară care-l unea oriunde pe Dumnezeu de noi, sfinţea şi proteja comunitatea de orice rău. Deobicei la noi la români, troiţele se ridicau vara şi aveau pe ele simboluri solare, pentru ca Lumina să dea troiţei puterea de a aduce celor care o vedeau, lumina spirituală, înseninarea şi purificarea sufletească. Astăzi de Ziua Crucii, sunt milioane de troiţe peste tot în lume, fiecare putând să-şi vadă propria troiţă, să-şi lumineze sufletul şi spiritul.

Fără Cruce nu exista înviere şi mântuire. Ea este unul din cele dintâi simboluri creştine, reprezentând marele mister al credinţei: patima şi moartea, prin răstignirea Domnului Iisus Hristos. Prin cruce s-a omorât moartea, s-a dezlegat păcatul strămoşesc, ni s-a dăruit Învierea şi am redevenit fiii şi moştenitorii lui Dumnezeu. Potrivit lui Guenon, dacă Iisus Hristos a murit pe cruce este tocmai pentru valoarea simbolică pe care crucea o are în sine, şi care i-a fost dintotdeauna recunoscută în toate tradiţiile. Numeroase texte patristice şi liturgice compară crucea cu o scara, cu o coloană sau cu un munte, toate aceste imagini nu sunt altceva decât formule universal atestate ale "Centrului Lumii". Crucea a fost asimilată Copacului Cosmic, în calitatea ei de simbol al Centrului Lumii, iar acest lucru, ne spune Mircea Eliade, este demonstraţia faptului că "imaginea Centrului" se impunea în mod natural spiritului creştin. "Nimic nu se poate face fără o orientare prealabilă, ca să trăieşti în Lume trebuie s-o întemeiezi, de aceea omul religios s-a străduit să se aşeze în Centrul lumii, echivalent al Facerii Lumii".

Primul înţeles al cuvântului Cruce este acela al lemnului pe care Domnul şi-a vărsat sângele şi şi-a dat viaţa pentru noi. Numai El, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a putut să transforme acest obiect de ocară în obiect de cinstire. Un act generos, unic, dumnezeiesc, a transformat unealta călăilor în unealtă a mântuirii oamenilor, în obiect de cinstire şi de sfinţire. Crucea este semnul Jertfei Mântuitorului!

Al doilea înţeles al Crucii este cel de destin personal. Vorbim de „crucea vieţii”, dar nu în sensul de predestinare („ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus”). Dumnezeu a rânduit oamenilor nişte coordonate în care se înscrie viaţa fiecărui om (timpul când ne naştem, locul, familia, ţara, ş.a.). Dar nu sunt toate acestea coordonatele vieţii unui om. Acesta este doar destinul brut, pe care omul, fiinţă liberă, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, este chemat să-l perfecţioneze, să-l desăvârşească. „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este!” (Matei 5,48). Suntem chemaţi să facem totul ca să ne desăvârşim, să tindem spre sfinţenie, spre viaţa în comuniune cu Dumnezeu! Acesta este adevăratul destin al vieţii noastre!

Crucea mai înseamnă şi încercările vieţii noastre, suferinţele, durerile, greutăţile şi eşecurile prin care toţi trecem. Ele sunt pietre de hotar care ne călăuzesc spre mântuire. Aşa cum Mântuitorul a îndurat din Iubire atâtea suferinţe pentru noi, oamenii, şi noi suntem chemaţi să acceptăm cu tărie, cu credinţă, cu încredere, toate încercările vieţii noastre. Ele sunt crucea noastră. Fiecare om are crucea lui, care nu seamănă cu a celorlalţi. Este o cruce unică! Şi trebuie să o purtăm.

A-ţi lua crucea mai înseamnă şi altceva: a înţelege şi a accepta că destinul fiecărui om este, în acelaşi timp, pământesc şi ceresc. Avem de împlinit o misiune aici, pe pământ, dar în acelaşi timp trăim pentru viaţa cerească, pentru Împărăţia lui Dumnezeu! De aceea Crucea este interpretată ca o intersectare a axei orizontale a vieţii pământeşti, cu axa verticală a vieţii dumnezeieşti.

De aceea astăzi poate fi o zi în care să medităm la toate acestea şi să ne rugăm pentru a înţelege şi acţiona pentru a ne împlini destinul.

In cele patru colturi ale pamântului trăiesc cele patru vânturi. Ele vin din locurile respective.

Vântul de la Miază-zi aduce cu sine blândețe și binecuvântare, împărtășind aceste lucruri pământului.

Vântul de la Răsărit aduce gustul sărat al marii, și visul de a o străbate cu vapoarele, plutind în căutarea țărilor de vis.

Vântul de la Apus aduce speranță pentru o noua zi de mâine.

Vântul de la Nord aduce luminile Aurorei Boreale.

Viața a izbucnit nouă din răsuflarea acestor vânturi, cele patru care s-au întrunit în răsuflarea Iubirii, respirația Planetei, a Lumii... Copacii au scos frunzulițe noi, și păsările au început să cânte.

Era odată un înger numit Michael, care mergea zilnic în gradină ca să respire aerul dulce și proaspăt.
Ființa Divina i-a vorbit: „Michael?”
„Da, sunt aici și ascult” răspunse Michael.
„Ai grijă de oamenii care trăiesc pe Pământ. Adu-le binecuvântarea iubirii mele. Spune-le ca eu sunt în fiecare dintre ei, și atunci când mă cheamă îi aud. Spune-le să-și deschidă inimile și mințile, ca să cunoască chemarea Iubirii”.
„Așa voi face”, răspunse Michael.
Și atunci Michael merse pe Pământ și umbla printre oamenii care locuiau acolo. El văzu un băiețel care plângea. Michael îmbrățișă copilul cu aripile sale minunate, și strângându-l la piept cu multa blândețe, îi asculta necazul și suspinele.
„Copil micuț”, spuse Michael, „Uite aici ceva care să te ajute atunci când ești nefericit”. Michael scoase din buzunar o pasare mică, care se urcă bucuroasă pe degetul lui.
„Această pasăre cunoaște cântecul tău, cântecul din inima ta, și ți-l va cânta ca să ți-l reamintească, și ca să nu fii necăjit”.
Pasarea cânta din toate puterile. Copilul luă pasarea în mână, dar strângând-o prea tare, pasărea nu mai putu să respire, vocea ei se îneca, și pasarea muri...
Michael privi la pasare, care zăcea moartă în mâna copilului, și spuse: „Nu opri cântecul din tine, copilul meu”. Cântecul tău cânta-l pentru lumea întreagă... Lumea are nevoie să asculte cuvintele tale, să primească putere din puterea cuvintelor tale, și iubire din iubirea cuvintelor tale. Prezența ta este un lucru esențial în această lume, din care fiecare ființă este o parte foarte importanta”. Zicând acestea, Michael suflă viață prin nările păsării, care se trezi și începu să cânte.
Copilul însă era foarte supărat. „Michael”, spuse el, nu-mi pasă dacă pasarea cântă sau nu. Și eu am cântat, si mi s-a spus să încetez. Nimănui nu i-a păsat de vocea mea, și nici n-a stat să o asculte.
Michael lua copilul de mâna și privi cu iubire în ochii lui. „Vino cu mine”, îi spuse el. De mâna, copilul și Michael merseră de-a lungul lumii, până ajunseră într-un loc unde nu exista nici cântec, nici nimic. Locul era complet liniștit. Era o liniște totală.
Acolo ei se opriră și așteptară. Copilul începu să simtă cum inima îi bătea cu putere în piept. Se întreba ce va fi mai departe. În timp ce aștepta, își auzea răsuflarea aducând aerul în corpul sau, și iarăși dându-i drumul afară.
Michael își împreună mâinile. Copilul făcu același lucru.
În pacea și liniștea aceea atât de profundă, copilul își auzi inima vorbind: „Eu sunt Ființa care te iubește, și care te-a iubit dintotdeauna”. Lacrimi începură să cadă din ochii copilului, curgând torente pe obrajii lui. Copilul plânse mult timp, iar Michael fu tot timpul alături de el, așteptând cu răbdare. Încetul cu încetul, copilul se liniști, lacrimile i se opriră, răsuflarea lui deveni calma, împăcată.

****

„Ceea ce ați pierdut vi se va înapoia, dragii mei, toate darurile voastre pe care le-ați avut și nu le mai găsiți. Redescoperiți-le, luați-le pe fiecare în parte. Primiți-le cu recunoștință. Nu desconsiderați nimic. Noi suntem aici ca să vă iubim, ca să vă stam alături, și vă vorbim din chiar inima voastră.
Faceți în așa fel încât să faceți din această lume un Paradis, și să aduceți bucurie și lumină copilului care plânge în fiecare dintre voi.
Mare va fi bucuria voastră atunci când veți ști cum să iubiți și cum să creșteți micuța pasăre care cântă în voi înșivă...”

 
 NOUTĂŢI EDITORIALE


AGENDĂ (cu povestioare) 2018



CALENDAR DE PERETE 2018



SaveSaveSaveSaveSaveSaveSaveSaveSave

Maxima Zilei

Uneori, pentru a stabili conexiuni funcţionale şi căi de comunicaţie cu ceilalţi, soluţiile sunt limitate şi trebuie să facem eforturi serioase. Este nevoie de precauţie şi răbdare, uneori de importante investiţii emoţionale sau mentale, de proceduri abile şi înţelepte, pentru ca să nu se distrugă prematur calea de comunicare existentă. Dar totul este mult mai simplu dacă ştim să fim sinceri şi să exprimăm mereu ceea ce este mai bun în noi.

cine este online?

Avem 97 vizitatori online

Autentificare

Bine ai venit pe pagina Mirabilys. Ca utilizator înregistrat ai acces la arhiva de articole.


CURSURI

CURSURI DE ASTROLOGIE
ŞI FENG-SGUI
recunoscute de Ministerul Muncii. Diplomele obţinute vor da dreptul absolvenţilor să practice profesia de astrolog.
Pentru înscrieri, structura şi durata cursurilor detalii aici...





Banner

Banner

Banner

Planete - poziţii, aspecte

POZITIILE PLANETELOR
(ora 00:00 - ora Romaniei)

ASPECTELE ZILEI



CELE MAI CITITE ARTICOLE