Se spune că atunci demult, după ce Iisus s-a născut şi a primit - acolo în peşteră - darurile aduse de Magi, un copil a rămas lângă uşă. Îl privea pe Isus şi nu îndrăznea să se apropie, dar nici să plece nu dorea.
Iisus, Copilul Divin, l-a chemat să vină lângă El.
- Nu ! Îmi pare rău, dar nu pot !
- De ce? L-a întrebat Iisus?
- Pentru că nu ţi-am adus nici un dar.
- Asta nu e o problemă. Poţi să-mi dăruieşti desenul pe care l-ai făcut azi, la şcoală.
- Imposibil. Este atât de urât, că toţi copiii au râs de el.
- Atunci, poate ai să-mi dai farfuria din care ai mâncat prânzul.
- Nu se poate, că am spart-o.
- Şi nici cuvintele pe care i le-ai spus mamei tale, dupa prânz?
- Cum crezi că aş putea să-ţi dăruiesc nişte cuvinte care... erau minciuni?
Că i-am spus mamei că farfuria am spart-o din greşeala, dar de fapt aşa am vrut - că nu mi-a plăcut mâncarea.
- Apropie-te, fără să te temi şi înţelege că mie poţi să-mi oferi tot ceea ce ceilalţi resping, tot ceea ce este stricat. Chiar şi minciunile, pe care eu pot să le transform. Şi.... nu uita să vii în fiecare zi, să mă vezi."
O zi frumoasă să aveţi, plină de credinţă şi iubire faţă de Dumnezeu Tatăl, şi...nu uitaţi să-i oferiţi lui Iisus toate grijile, gândurile, nemulţumirile şi temerile voastre.
