Vieţile maeştrilor de Baird Spalding a fost şi este una dintre cărţile mele preferate; am citit-o de mult în varianta tradusă de un bun prieten şi astrolog Adi Mîndruţă, am început să o recitesc, chiar nu ştiu de ce, căci am citit-o de cel puţin 4 -5 ori. Acest fragment mi-a plăcut în mod deosebit şi m-am gândit să-l postez.
Arborele Vietii este asezat in centrul Raiului lui Dumnezeu, in adincul sufletului vostru, iar fructul bogat, abundent, care creste si se desavirseste pina la deplina perfectiune, cel mai perfect si mai datator de viata, este Iubirea. Iubirea a fost definita de cei care percep adevarata ei natura, ca lucrul cel mai maret din lume. As putea adauga ca este cea mai mare forta vindecatoare din lume. Iubirea nu esueaza niciodata in a implini orice cerere a inimii omului. Principiul divin al Iubirii poate fi folosit pentru a elimina orice necaz, orice infirmitate, orice conditie suparatoare, si orice lipsa care chinuie omenirea. Cu corecta intelegere si utilizare a subtilei si nelimitatei influente a Iubirii, lumea poate fi vindecata de ranile ei, si dulcea mantie a compasiunii divine poate acoperi orice dizarmonie, orice ignoranta si orice greseala a omenirii.
Cu aripile intinse, Iubirea cauta punctele aride ale inimii omenesti, locurile irosite ale vietii si, cu o atingere ce pare magica, izbaveste omenirea si transforma lumea. Iubirea este Dumnezeu, etern, nelimitat, neschimbat, mergind in infinit, mai presus de orice viziune. Capatul il putem doar intrezari. Iubirea implineste legea prin ea insasi, isi desavirseste lucrarea perfecta si reveleaza Christul dinlauntrul sufletului omului. Iubirea cauta mereu o intrare prin care sa se poata revarsa in sufletul omului si sa curga in afara, ca tot ce este bun pentru el. Daca nu este perturbata de perversitatea si gindirea discordanta a omului, curentul etern, neschimbator, de Iubire Divina, curge vesnic mai departe ducind cu el in marele ocean universal al uitarii orice aparenta de dizarmonie sau uritenie care tulbura pacea omului. Iubirea e fructul perfect al Spiritului; ea se raspindeste inchizind ranile omenirii, conducind natiunile la o mai strinsa intelegere si aducind pace si prosperitate lumii. Ea este adevaratul puls al lumii, bataia de inima a Universului. Umanitatea trebuie sa se incarce cu acest curent de Iubire de la marea viata atotprezenta, daca va vrea sa faca lucrarile lui Isus.
Va apasa viata din greu? Aveti nevoie de curaj si tarie pentru a face fata problemelor cu care va confruntati? Sunteti bolnavi sau tematori? Daca da, ridicati-va inima si rugati-va celui care arata drumul. Iubirea indestructibila a lui Dumnezeu va imbratiseaza. Nu trebuie sa va temeti. Nu a spus El: Inainte sa ma cheme, Eu voi raspunde, si cind vor vorbi, Eu ii voi auzi? Apropiati-va cu curaj de acest tron de gratie, dar nu asa cum gindeati, cu o atitudine de implorare si umilinta, ci cu o rugaciune din credinta plina de intelegere, stiind ca ajutorul de care aveti nevoie este deja primit. Nu va indoiti niciodata; faceti mai mult - cereti. Reclamati dreptul vostru de nastere, de copii ai Dumnezeului viu, cum a facut Isus. Cunoasteti ca in Invizibil, Substanta Universala in care noi toti traim, ne miscam si avem fiinta noastra, se afla orice lucru bun si perfect pe care-l poate dori omul, asteptind sa fie adus, prin credinta, in forma vizibila sau manifestata.
Cititi in marea voastra Carte ceea ce spune Pavel despre Iubire, in 1-Corinteni, cap.13, folosind cuvintul Iubire in loc de mila, cum s-a incercat.
Uitati-va la Solomon, cind, in noaptea experientei sale, a permis naturii sale iubitoare sa se extinda pina la acel plan universal al constiintei, unde a cerut sa serveasca si nu sa traiasca pentru sine. Asta i-a adus o bogatie nemaipomenita, si pe linga asta au fost o viata si o glorie mai presus de puterea lui de a cere. El a recunoscut intelepciunea Iubirii, si Iubirea i-a adus o bogatie nelimitata. Argintul nu valora nimic in zilele lui Solomon. Chiar vasele de baut ale acestui puternic rege al Iubirii erau din aur curat.
A iubi inseamna a deschide depozitul nelimitat de comori aurite ale lui Dumnezeu. Daca iubim, nu ne putem opri sa dam, si a da inseamna a dobindi, iar Legea Iubirii e implinita. Atunci, daruind, facem sa opereze legea infailibila a masurii pentru masura. Fara nici un gind de a primi, este imposibil a se evita primirea, caci abundenta pe care ai daruit-o se intoarce la tine ca implinire a legii: Da si ti se va da, cu o masura buna, din belsug, din toate si chiar in plus, si oamenii va vor da pentru sufletul vostru. Caci cu aceeasi masura cu care veti masura, vi se va masura si voua.
Daca lucram in spiritul Iubirii, trebuie sa-l avem pe Dumnezeu prezent in constiinta. A fi una cu Viata, Iubirea si Intelepciunea, inseamna sa fii in legatura constienta cu ele. Sa-l contactezi constient pe Dumnezeu inseamna sa dispui de abundenta, asa cum asta-noapte am primit hrana din abundenta. Vedeti ca exista abundenta pentru toti; si ca nimeni nu duce lipsa in prezenta abundentei lui Dumnezeu. Acest gind de abundenta trebuie sa ridice mintea dincolo de barierele limitarilor. Ca sa concepem abundenta, trebuie sa abandonam toate gindurile legate de lucruri particulare. Acest concept este atit de larg, incit nu va permite gindul la detaliu. Pentru a-l mentine in minte, constiinta trebuie sa se avinte departe in Univers si sa trezeasca in sine bucuria libertatii perfecte. Aceasta libertate trebuie, totusi, sa nu fie luata ca un libertinaj, caci suntem responsabili pentru orice gind si orice fapta. Constiinta noastra nu poate ajunge la aceasta libertate intr-o clipita. Distrugerea ultimei urme de limitare poate fi implinita intr-o clipita, dar pregatirile pentru gloriosul eveniment vor fi fost facute inainte; pregatirile, in cel mai marunt detaliu, au fost implinite dinlauntru, asa cum fiecare petala a unei flori este desavirsita in detaliu inlauntrul bobocului. Cind desavirsirea este completa, bobocul isi deschide invelisul de sepale, si floarea iese splendida la lumina. Tot asa si omul trebuie sa sparga coaja ego-ului sau inainte de a iesi la lumina.
Legile lui Dumnezeu sunt neschimbatoare, aceleasi cum au fost totdeauna. Fiind imuabile, ele sunt binefacatoare, caci sunt bune. Cind traim in conformitate cu ele, devin adevarate pietre de fundatie pe care ne construim sanatatea, fericirea, pacea si echilibrul, succesul si realizarea. Daca umblam complet in Legea lui Dumnezeu, nici un rau nu ne poate atinge. Nu avem nevoie sa fim vindecati. Suntem, in fiecare particica, intregi.
