Este o perioadă dificilă pentru fiecare dintre noi, debusolantă şi extrem de contradictorie. De fapt cam asta se întâmplă în fiecare an în luna ianuarie. Putem înţelege starea noastră naturală în această perioadă de timp a anului, prin aceea că, de exemplu, ursul, după ce iese din hiberanare, este destul de lipsit de direcţie şi vulnerabil. Dacă este păcălit de vreme şi o face mai devreme, de multe ori îşi pierde viaţa, căci reacţiile lui sunt încetinite mult. Cumva, simţim intens nevoia de a face ceva, doar că încă nu este momentul de a exterioriza ceea ce gândim. Această perioadă este de management interior, de acţiune de structurare, în sensul de actualizare, de organizare a resurselor înainte de a ieşi la acţiune.De aceea, în această perioadă suntem mult mai sensibili la atacurile exterioare, mult mai neatenţi şi vulnerabili, părând că toţi cei din jur ne vor răul. De fapt noi le permitem căci am ieşit prea devreme din ”reparaţiile” capitale. De aceea mi se pare interesant să citim ce ne spune Madisyn Taylor:
«În interacţiunea cu oameni care emană negativitate, dispuneţi de opţiunea de a nu reacţiona impulsiv şi de a servi drept model, prin propriul comportament pozitiv.Dat fiind că viaţa presupune interacţiuni între felurite personalităţi, sunt frecvente situaţiile în care conduita unei persoane poate avea un impact negativ asupra trăirilor şi experienţelor de viaţă ale celorlalţi. Cineva, ale cărui vibraţii sunt grosiere şi al cărui comportament este zgomotos, poate incomoda seninătatea celor care se reunesc pentru a crea pace şi a se bucura de ea. Un angajat perturbator poate determina impunerea unor reguli ce afectează viaţa profesională a colegilor săi. Un membru din cadrul unei echipe, cu o atitudine pesimistă sau extrem de critică, poate distruge moralul celorlalţi membri. Şi astfel, un singur “măr acru”, în propria voastră existenţă, deţine potenţialul de a vă distrage de la concentrarea asupra binecuvântărilor ce v-au fost dăruite, precum şi asupra oamenilor care vă iubesc.
S-ar putea să existe, în orice circumstanţă din viaţa voastră, persoane care par să îşi fi asumat rolul de factori perturbatori, care întreţin o stare de haos, care zdrobesc speranţele şi care se comportă, totodată, de parcă ar fi ireproşabili – chiar dacă, procedând astfel, îşi alterează propriile trăiri şi experienţe de viaţă. Voi, însă, nu trebuie să-i permiteţi negativităţii şi împietririi lor să vă afecteze buna dispoziţie. Adesea, primul nostru impuls, în confruntarea cu un “măr acru”, este de a ne exprima, în termeni fără echivoc, mânia şi frustrarea. Cu toate acestea, “merele acre” au puterea de a ne altera viaţa, numai cu acceptul nostru.
În cazul în care veţi reuşi să daţi dovadă de răbdare şi veţi alege să nu reacţionaţi impulsiv, la cuvintele sau acţiunile acestora, veţi diminua semnificativ potenţialul lor efect atât asupra voastră, cât şi asupra mediului vostru de viaţă. De asemenea, puteţi încerca să motivaţi un “măr acru”, determinându-l să-şi schimbe conduita, prin puterea exemplului personal. Dacă “mărul vostru acru” nu speră decât să atragă atenţia, s-ar putea să înţeleagă, în cele din urmă, că a se bucura de atenţie pozitivă aduce mult mai multe satisfacţii, decât a produce o impresie negativă. Deşi aţi putea fi tentaţi doar să vă disociaţi, cu desăvârşire, de un “măr acru”, luaţi în considerare, totuşi, motivele care stau la baza tendinţei sale de a produce tulburare. A pătrunde motivaţia “merelor acre” vă poate transforma percepţia asupra acestora, înţelegând că nu sunt neapărat oameni răi. Deşi “merele acre” sunt o realitate curentă, a reduce potenţialul lor efect asupra voastră vă va amplifica puterea personală, întrucât nu-i veţi îngădui nimănui să afecteze calitatea trăirilor şi experienţelor voastre de viaţă. S-ar putea să descoperiţi că, tăinuită adânc în miezul, în inima unui “măr acru”, se află o sămânţă de bunătate.»
