Ghiocelul și zăpada

Cand Dumnezeu a facut toate cate sunt pe pamanat, iarba, buruieni, flori, le-a impodobit cu tot felul de culori frumoase. Cand a facut si zapada i-a zis:
-Sa-ti cauti tu singura culoarea care-ti place, fiindca tu umbli peste tot.
Atunci zapada s-a dus la iarba si i-a spus :
-Da-mi si mie din culoarea ta verde si asa de frumoasa !
Iarba nu a vrut insa. Apoi, zapada l-a rugat pe trandafir sa-i dea culoarea lui rosie si stralucitoare. Dar nici trandafirul nu a vrut. A cerut culoarea albastruie de la viorea, ori culoarea galbena de la floarea soarelui. Nici una nu a ascultat rugamintea zapezii.
Trista si amarata, zapada a ajuns in dreptul ghiocelului. Catre el si-a plans durerea, spunand :
-Nimeni nu vrea sa-mi dea culoarea sa. Toate ma alunga si-si bat joc de mine.
Ghiocelul, milos, s-a induiosat de soarta zapezii si i-a zis :
-Daca-ti place culoarea mea alba, eu o impart bucuros cu tine.
Zapada a primit cu multumire darul ghiocelului. De atunci ea poarta vesmant alb. Drept recunostinta, il lasa si ea pe ghiocel sa-si scoata capsorul afara, de cum incepe sa se arate primavara.