Au trecut mai multe zile în care nu am postat pe site, articolele mi se plimbă prin minte şi suflet, am atâtea să spun, dar nu pot să le concretizez. În ultima perioadă am sentimentul din ce în ce mai des că sunt sătulă de superficialitatea cu care oamenii îşi trăiesc propria viaţă, că nu mai există nici o cale de a deveni naturali, fără nici un fel de ascunzişuri şi jocuri de imagine, că oamenii nu sunt, pur şi simplu, capabili de comportamente provenite dintr-un spaţiu sacru al conştienţei, ceea ce mă doare şi îmi generează un sentiment de inutilitate. Acum câteva zile, cineva m-a sunat şi m-a întrebat ceea ce ar trebui să facă pe data de 8.08. 2015 (adică tot 8 prin reducere numerologică), să aprindă câte, unde şi ce culoare de lumânări, căci aşa spun astrologii. Şi am înţeles că ritualul te face să te simţi important, spiritualizat, că gestul bate ceea ce cultivăm şi creştem în suflet, că nu vrem sau nu ştim să facem deosebire între un gest de iubire şi o manifestare de tipul un cadou uriaş, pe scurt că totul este de vânzare, adică are o valoare în bani. Am simţit că este greu să transmiţi esenţa, şi dacă reuşeşti, câţi sunt deschişi să o înţeleagă. M-am întrebat dacă trec printr-o depresie, dacă am nevoie de odihnă, de retragere, de relaxare, căci am avut un an teribil de greu din punct de vedere emoţional. Dar am înţeles că nu, nu despre asta este vorba, nici că sunt dezamăgită, ci doar mă doare rău că nu ne putem transpune cu adevărat întregul şi frumosul potenţial uman. De multe ori m-am revoltat căci oameni frumoşi şi cu un imens potenţial spiritual suferă şi că sunt forţaţi să facă compromisuri şi să-şi omoare sufletul dar nu am avut cum să le insuflu curaj, căci obligaţiile curente financiare, nu se puteau acoperi. Am întâlnit oameni nedreptăţiţi aflaţi în imposibilitatea modernă de a-şi face dreptate, dar şi tineri cu un trup drept, frumos, cu Soarele în priviri, care urmează o cale impusă convenţional. Oricât de multă iubire am, oricâtă credinţă şi încredere că Binele este cel mai valoros, nu a fost un argument concret în cuvintele şi sentimentele mele. Apoi am simţit nevoia să mă retrag, să ne înţelegem nu este o fugă, poate ca să analizez dacă este o saturaţie faţă de rău, o alergie la falsitate, o dezamăgire în faţa incapabilităţii mele de face ceva concret, vizibil. Ştiu, sunt oameni care îţi ating sufletul, şi în tine se schimbă ceva, brusc, chiar dacă nu imediat vizibil, dar nici aici mi s-a părut că nu am avut rezultate, poate că ”armele” mele sunt învechite, sau ”gloanţele” expirate. Scriu toate acestea nu pentru a mă plânge, sau pentru a mă scuza, ci pentru a nu crede cineva că am dezertat dintr-o luptă grea, ci evaluez rezultatele, pentru a căpăta eficienţă. Apoi se poate să nu fi cerut ajutor, să nu fi căutat alte opţiuni sau resurse. Încă nu am primit răspuns la toate acestea şi de aceea am sincope în a scrie.
În schimb am în suflet o carte întreagă scrisă, rămâne doar de ”tipărit”.
M-am tot gândit, pentru subiectul taberei de astrologie, la ceea ce reprezintă darurile noastre, la ceea ce reprezintă dragostea, sau păcatul sau... Am înţeles că totul se rezumă la Iubirea de Frumos. Am înţeles că prima treaptă a evoluţiei este depăşirea fricii, sau mai bine spus fricilor, care poate fi numită treapta de rob, şi păşit pe următoarea cea a nădejdii, căci pe ea nu mai suntem robi şi deja simbriaşi – suntem răsplătiţi după munca depusă – iar a treia este cea în care Dragostea, cea mai înaltă virtute, ne conduce viaţa.
În toate cazurile, singurul lucru care ne revine de făcut este să făgăduim solemn că ne vom pune în slujba aspectelor pozitive, luminoase, şi nu ale celor negative, întunecate, ale potenţialului omenirii, atât în lume, cât şi înlăuntrul nouă înşine; că nu ne vom pierde nădejdea şi răbdarea, dar mai ales că vom înţelege că Dragostea este o căldură harnică, ce se revarsă în jur şi încălzeşte inimile tuturor.
Cred că poate fi de un real ajutor ceea ce ne spune Madyson Taylor să facem:
1. Începe prin a face mici schimbări, sau prin a segmenta schimbările de amploare, în creşteri progresive, ce sunt mai uşor de gestionat! Această abordare te poate pregăti şi îţi poate induce un sentiment agreabil, înlesnindu-ţi implementarea schimbărilor preconizate; de asemenea, ea îţi oferă o perspectivă pozitivă, optimistă, asupra procesului de schimbare, în general.
2. Asociază mental schimbările, unor ritualuri zilnice prestabilite! Această procedură integrează mai uşor, în ritmul vieţii tale, schimbări precum: cultivarea unei deprinderi binefăcătoare, începerea unui nou serviciu, ori adaptarea la un nou cămin. De pildă, dacă îţi doreşti să meditezi acasă, încearcă să împleteşti această practică, în rutina ta de dimineaţă!
3. A pluti pe aripile schimbării, te poate ajuta să o accepţi, în loc de a-i opune rezistenţă. Dacă îţi menţii flexibilitatea, vei reuşi chiar să fii la timonă, cu măiestrie, fără a te confrunta cu turbulenţe.
4. În toiul unei schimbări tumultuoase, îţi poţi găsi consolarea în întrezărirea binelui pe care îl tăinuieşte. O boală, o pierdere financiară, ori o relaţie destrămată îţi pot părea sfârşitul lumii; şi totuşi, oricare dintre acestea poate constitui o binecuvântare deghizată.
5. Aminteşte-ţi că fiecare schimbare, de orice natură, poartă în sine o lecţie ascunsă! În cazul în care consideri acest proces ca fiind chinuitor, dificil, încearcă să ţii minte, în tot acest răstimp, că, după scurgerea acestei perioade de transformare, tu vei fi câştigat în înţelepciune!
6. Ţine minte că revolta şi confuzia sunt, adeseori, părţi fireşti ale procesului de schimbare! Deşi putem anticipa anumite elemente inerente unei schimbări, nu ne este, totuşi, cu putinţă, să ştim în avans tot ceea ce va fi să vie. Fii pregătit şi pentru schimbări neprevăzute; şi, în acest caz, vânturile schimbării nu te vor doborî cu uşurinţă!
7. Nu-ţi închipui, cumva, că trebuie să ţii piept circumstanţelor fluctuante, dar primenitoare, ori tensiunii inerente procesului de schimbare, de unul singur! Vorbeşte despre experienţele prin care treci şi trăirile pe care le încerci, cu un prieten; sau aşterne-le în filele unui jurnal! Împărtăşirea simţămintelor te poate despovăra, inducându-ţi o senzaţie de uşurare; de asemenea, te poate ajuta să-ţi găseşti tăria de a merge mai departe.
8. Acordă-ţi timpul necesar pentru a accepta orice schimbare cu care te confrunţi! Şi, în decursul acestui proces, admite că s-ar putea să ai nevoie de timp, în vederea adaptării la noua situaţie, la noile circumstanţe de viaţă! Acordă-ţi un anumit răgaz, cu scopul de a-ţi reconcilia sentimentele! Această atitudine conferă un caracter mai puţin radical, schimbărilor de proporţii.
9. Oricât de amplă sau dificilă poate fi o schimbare, tu tot te vei adapta, în cele din urmă, la noile circumstanţe. Ţine minte că, indiferent de proporţiile schimbării, ineditul ei se va întreţese, în cele din urmă, la locul potrivit, în existenţa ta.
10. În cazul în care încerci să elimini ori să ameliorezi un anumit tipar comportamental, sau să-ţi făureşti un nou destin, prin însăşi schimbarea modului tău de viaţă, nu presupune, cumva, că îţi va fi uşor! Impulsul de a plânge, precum şi stările de spirit oscilante sunt fireşti, în decursul unor perioade de prefaceri. Pe de altă parte, nu presupune că producerea unei schimbări implică întotdeauna dificultăţi! Uneori, totul decurge cu atâta naturaleţe ...
