Astăzi este o mare sărbătoare creştină şi anume ziua Sfinţilor Petru şi Pavel. Le urăm la mulţi ani tuturor celor care le poartă numele şi le dorim să fie la fel de constanţi în punerea în practică a credinţelor personale, aşa cum au făcut-o cei doi sfinţi.
Astfel, în tradiţia populară, are loc Sanpetru de vara, moment esential, prin atributiile primite de acesta in Calendarul popular, intrucat marcheaza miezul verii agrare si perioada secerisului. Sanpetrul de Vara, a preluat data (29 iunie) si numele Sfantului Apostol Petru din Calendarul crestin. In Panteonul romanesc Sanpetru de Vara este despartit de fratele sau, Sanpetru de Iarna, patron al lupilor, de aproximativ o jumatate de an. In traditia populara Sanpetru apare fie ca personaj pamantean, fie ca divinitate celesta. In vremurile imemoriale, cand oamenii erau foarte credinciosi, Sanpetru de Vara umbla pe Pamant, singur sau insotit de Dumneze. Adesea, Dumnezeu il consulta la luarea unor decizii. In povestirile si snoavele populare Sanpetru este un om obisnuit: se imbraca in straie taranesti; se ocupa cu agricultura, cresterea animalelor si, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic si bun sfetnic, Sanpetru este luat de Dumnezeu in cer unde ii incredinteaza portile si cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste camarile ceresti, imparte hrana animalelor salbatice, in special lupilor, fierbe grindina pentru a o marunti prin topIre si a deveni mai putin periculoasa etc. La marile sarbatori calendaristice (Craciun, Anul Nou, Boboteaza, Macinici, Sangiorz, Sanziene) Sanpetru poate fi vazut de pamanteni la miezul noptii, cand se deschide pentru o singura clipa cerul, stand la masa imparateasca in dreapta lui Dumnezeu. Sanpetru este cel mai cunoscut "sfant" al Calendarului popular. Importanta sarbatorii este subliniata de postul care o precede, Postul lui Sanpetru, care, spre deosebire de Postul Pastelui, Postul Craciunului si Postul Santamariei, are numar variabil de zile. Local, sarbatoarea era anuntata de anumite repere cosmice si terestre: aparitia licuricilor, amutitul cucului, rasaritul constelatiei Gainusei si altele. Apropo de Constelatia Găinuşei, există numai la români o interesantă tradiţie. Targul Gainii este o sarbatoare preistorica "tinuta pe Muntele Gaina din Muntii Apuseni si dedicata zeitei neolitice Gaea, protectoare a femeilor maritate, sinonima cu Targul de Fete. Cultul preistoric al zeitei, identificata de etnologi cu Sanziana, Maica Precesta, Dochia, Dragaica, este intretinut de romani, fara sa-si dea seama, prin numeroase sarbatori si obiceiuri, unele desfasurate pe munti (TarguI Gainii, pelerinajul de Santamarie de pe Muntele Ceahlau), altele coborate in zonele de deal si campie (Targul Dragaicei de pe Muntele Penteleu coborat la Buzau). Vechimea multimilenara a sarbatorii zeitei Gaea, devenita ulterior TarguI de Fete de, pe Muntele Gaina, este sustinuta de argumente astronomice (Closca cu Pui, Gainusa sau Clota, care este vazuta pe firmament in perioada solstitiului de vara, cand se tine Targul Gainii), etnologice (Gaina, pasare fantastica, cu aripi si oua de aur, care apare in unele legende din Muntii Apuseni), toponimice (numele Muntelui Gaina din Masivul Apuseni) si altele. Intalnirile solstitiale din Muntii Carpati unde se inaltau rugi divinitati lor celebrate in luna iunie au asimilat de-a lungul timpului functii noi: schimb de produse, petrecere, distractie. Acestea fac parte din patrimoniul cultural si istoric al Vechii Europe.
Un joc ritual care se desfasura la solstitiul de vara, mai precis la Sanpetru, a fost atestat si la macedo-romani. Acesta se numea jocul Sclavilor si era executat numai de tineri de la 14 ani in sus. Desi la prima vedere jocul pare a avea ca tema incercarea puterilor, el are semnificatii stravechi care se leaga de ritualul calendarului, de implinirea si victoria fortelor naturii la solstitiul de vara. Este interesant ca unele jocuri ale tinerilor din tinuturile pericarpatice pastreaza elemente din jocul Sclavilor
