M-am gândit la această Lună Nouă din foarte multe motive, unele astrologice, altele personale. Luna februarie este o lună interesantă, în care fiecare simte că energia Pământului se reînnoiește, că ideile noi își caută calea spre a se exprima, că ne apar provocări pentru a ne ocupa doar de prezent. Când acceptăm provocările deschidem ușa unor noi relații care ne ajută să ocolim obstacolele și să trecem mai repede prin văi. Deci în acest an, în afara acestor trăiri interesante, această Lună Nouă ne vorbește despre relații. Este interesant felul în care ni se sugerează ideea de relații la acest moment al Lunii noi.
În primul rând Soarele și Luna în casa a V a aduc în discuție subiectul dragoste versus iubire. Este ca și cum avem de înțeles că ceea ce ne dorim să primim din relație nu este și ceea ce ne este necesar. Ceea ce așteptăm dintr-o relație este de regulă ceea ce trebuie să învățăm să cerem. M-am gândit de ce vrem să trăim pentru totdeauna? Astfel de întrebări ne punem când pierdem pe cineva. Răspunsul este: pentru că vrem să mai petrecem încă o zi cu cel care este lângă noi, fiindcă vrem să fim cu cineva care merită dragostea noastră și care știe să ne iubească așa cum credem că merităm. Pentru că a trăi înseamnă a iubi.
Apoi Chiron în conjuncție cu Descendentul ne invită să înțelegem că energia urii este dușmanul nostru direct, ea nu duce nicăieri doar consumă viața. Dar energia iertării este vindecătoare, când faci asta ești iar tu; ea apare prin dragoste și ne transforma viața noastră în mod pozitiv. Atrage spre noi pe toți cei care ne pot însoți pe Calea noastră.
Junona asteroidul căsătoriei este conjunctă cu Nodul sud, ceea ce răscolește sufletul, amintirile, aducând nostalgiile. Poate că este bine câteodată să revenim în trecut, oricât de complex este acest cuvânt, să ne redeschidem cicatricile, ceea ce nu este ușor. Această cunoaștere ne va ajuta să înțelegem mai bine prezentul, să înțelegem că iubirea se naște din naturi diferite, că iubirea se păstrează prin confruntare și transformare, și ea, iubirea, câștigă forță prin contradicții. Spun asta gândindu-mă la trecut, la valoarea lecțiilor învățate din el.
Ascendentul este în semnul Balanței, semnul lui ”noi”. Fiind în grad saturnian, ne invită la concentrare, la atenție și profunzime în toate domeniile vieții unde folosim pronumele ”noi”. Și ne mai invită să nu amânăm rezolvarea problemelor, risipirea incertitudinilor sau amplificarea suspiciunilor, pentru că ele devin tot mai mari. Dacă ne ascundem sau ne prefacem că nimic nu s-a întâmplat sau că nu vedem, trebui înainte să ne gândim că nimeni nu poate nimeri ținta cu ochii închiși. Echilibrul pe care îl propune Lecția Ascendentului în acest semn constă în a ne dezvolta abilitatea de a ne păstra calitățile personale indiferent cât de provocatori sunt cei din jur.
Apoi mai avem opoziția dintre Vesta și Neptun, un aspect pe care cred că fiecare dintre noi l-a resimțit intens în ultimele zile. Spun asta deoarece senzația că nu înțelegi nimic din ce se întâmplă, că nimic nu funcționează conform cu logica sau presupunerile intelectuale, cu principiile învățate sau cu convențiile știute, generează o stare de confuzie și de incertitudine apăsătoare. De aceea acest aspect ne invită să descoperim că nu suntem numai ce gândim ci mai ales ceea ce simțim. Că trebuie să dăm drumul visurilor noastre curajos, în ritmul cântecului inimii. Da, a visa nu este deloc simplu, poate fi chiar periculos, căci atunci când visăm se pun în mișcare energii puternice și nu ne mai putem ascunde de noi înșine, adevăratul sens al vieții personale. Când visăm întotdeauna facem și o alegere, a prețului de plătit.
