În periplul anual prin semnele zodiacului, Soarele, activează periodic anumite arhietipuri, care se vor manifesta în fiecare dintre noi într-o proporție mai mică sau mai mare, în funcție de harta natală.
Am ales să vorbesc despre acest ingres al Soarelui căci arhietipul Fecioarei ar trebui să producă transformări importante în fiecare dintre noi, în această perioadă. În primul rând cred că avem o provocare importantă legată de influența pe care o pot avea vocile din mintea noastră, care ne pot face mai ezitanți, dacă nu vom putea să ne detașăm, sau să găsim metode de a ne relaxa, nu vom obține o perspectivă clară a lucrurilor. Spun asta pentru că ceea ce va fi cu adevărat de mare valoare în perioada următoare, va fi claritatea, limpezimea și prezența de spirit pentru a putea observa multitudinea de posibilități care ni se deschid. Dacă nu vom putea auzi adevărul esențial specific pentru fiecare, ne vom irosi timp, energie și resurse, inclusiv financiare. Adecvarea este iarăși un cuvânt important de înțeles și aplicat. Semnul Fecioarei este un semn mutabil, el vorbește de fiecare dată despre metamorfoză, dar în acest an metamorfoza se poate realiza doar prin fermitate și siguranță. Aceste cuvinte par simple dar au o încărcătură energetică deosebită, fiind complicat de realizat, fără un control permanent și o observare a micilor detalii care alcătuiesc întregul, adică luciditatea și discernământul fiind esențiale.
De asemenea este o perioadă în care putem să ne echilibrăm excesele, să corectăm erorile trecutului, cu toate că tentația de a le repeta este foarte mare. Toate ne sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos cum a spus Apostolul Pavel, poate fi un motto al acestei perioade. Probabil că pragamatismul, va avea tendința de a ne domina, îl putem controla, dacă vom observa detaliile, micile semnale care ne atrag atenția atunci când facem excese; atenție când spun detaliile nu înseamnă că vorbesc despre fragmentare, căci din păcate cam asta este tendința. Omogenitate versus camelionism este o altă provocare.
Ar mai trebui să învățăm iubirea eliberată de condiționări și exigențe, să fim maturi și responsabili, fără a avea pretenții și prejudecăți. Soarele va face opoziții cu Junona și Neptun și inconjuncții cu Saturn și Chiron, aspecte deosebit de subtile, căci ne provoacă să realizăm acordul între momentele timpului și momentele vieții noastre, timpul nu este un gol cu care îl putem umple cu orice, adică trebuie să ne adecvăm la timp, la loc dar și la celălalt, adică la realitatea pe care Dumnezeu o aduce în viața fiecăruia dintre noi. Dezordinea din noi trebuie rezolvată, iar semnul în care putem face perfect acest lucru, este semnul Fecioarei.
Întotdeauna am considerat că semnul Fecioarei are o relație deosebită cu timpul, de fapt aceasta este lecția cea mai importantă a nativilor acestui semn. A spera presupune a te încrede în viață și a crede că totul are cu siguranță un timp potrivit. Poate un exercițiu util ar fi să ne scriem în această perioadă a Fecioarei, pe o coala A4, zilnic, tot ceea ce facem. Iar când vom reciti ar trebui să observăm cât am făcut pentru sufletul nostru, adică pentru sănătatea noastră. Și vom spune, nu am timp, deci, relația cu timpul este ceea ce trebuie să o aprofundăm, dar fără presiune, fără obligație, ci să avem o relație firească cu el, ca și cum ar fi cel mai bun prieten al nostru.
Mai este important să enumerăm cele trei cauze esențiale ale descurajării, starea cea mai frecventă cu care ne vom confrunta în această perioadă.
Adesea prima cauză este o slăbire a forței vitale: suprasolicitarea fizică de la prea multe îndatoriri și sarcini. Dacă avem această situație, ceea ce este necesar este odihnă și relaxare. Este o chestiune de bun simț. De asemenea, este util să recunoaștem că munca fiecărui individ trebuie adaptată la capacitatea sa de a performa și nu la nevoia presantă.
A doua cauză este de natură mai emoțională. Este frica de eșec. Această teamă se bazează pe teama de a fi criticați pentru că nu ne cunoaștem propriile limitări și insuficiențe. Din punct de vedere psihologic, această teamă se bazează pe faptul că luăm munca prea în serios și, din anumite motive, ajungem la convingerea că progresul lumii depinde doar de propriul efort. Pentru a atinge echilibrul, nu trebuie să ne acordăm atât de multă importanță personală și, în anumite circumstanțe, să reușim să râdem de noi și de propriile slăbiciuni și limitări, cum se spune să facem haz de necaz. Acesta este un prim pas spre eliberarea de o atitudine excesiv de forțată a ego-ului. A treia cauză se află în structura mentală, adică în gândire. Se datorează capacității de a vedea diferitele aspecte ale aceluiași lucru. Individul știe dinainte cum s-ar putea dezvolta lucrurile și, mai degrabă decât să se expună oricărui pericol sau să se prostească, preferă să nu facă nimic. Îi lipsește valoarea. Persoana ajunge la concluzia că orice acțiune este inutilă și, în acest fel, se pierd atât posibilitățile de dezvoltare, cât și oportunitățile de a-i elibera pe ceilalți de situațiile grele. În acest caz, trebuie cultivat simțul proporțiilor corecte. Remediul este să realizăm că, chiar dacă acțiunea nu este cât reușită, este mai bine să facem ceva decât să rămânem inactivi. Este vorba despre a învăța să găsim satisfacție în micile succese, știind că timpul, evoluția și, în cele din urmă, eternitatea vor realiza în cele din urmă toate lucrurile și ținând cont că creația nu a fost făcută într-o zi. În acest caz, simțul corect al timpului este esențial.Dacă credem că “nu avem chef de nimic”, că nu are nici un rost să facem ceva, că nu vrem să facem nimic, să ne întrebăm şi să conştientizăm foarte bine ce se va întâmpla dacă nu vom face nimic şi să ne gândim dacă ne va place ce se va întâmpla.
Acţiunea ne ajută să ne integrăm rapid la schimbarea mediului restabilind liniştea, pacea, calmul.
Fără acţiune adaptarea nu va avea loc sau va fi întârziată şi astfel va apare suferinţa psihică şi fizică.
