Constelaţie care nu corespunde nici ca întindere şi nici ca localizare cu Semnul zodiacal omonim, localizată între 0o-27o Vărsător, imediat sub ecuator, şi înconjurată la vest de Săgetător, la nord-vest de Acvila, de Delfin şi Lebădă la nord, de Vărsător la sud şi de Microscop şi Peştele Austral la sud. Nu este foarte luminoasă dar seamănă cu un zâmbet larg afişat pe bolta cerului. Poate fi văzută spre sud, la începutul toamnei, deasupra orizontului, cam pe la jumătatea liniei ce desparte cerul de pământ, sub forma unui triunghi înclinat. Deşi stelele ei nu sunt luminoase, ele sunt uşor de observat, deoarece se află într-o zonă stelară mai puţin aglomerată.
Steaua sa cea mai strălucitoare, Algedi sau Giedi Prima (Alpha Capricorni), este în realitate un mic grup de cinci Sori, dintre care doi, cei mai strălucitori, se văd cu ochiul liber. Iniţial a fost considerată o stea dublă optică, ale cărei componente sânt, al rândul lor, fiecare, o stea dublă. Denumirea de origine arabă înseamnă “steaua norocoasă a războinicului”. Deneb Algedi (Delta Capricorni) este o stea variabilă, a cărei strălucire se modifică la fiecare 24 de ore. Denumirea ei, tot de origine arabă, înseamnă “coada Capricornului”. Constelaţia mai conţine alte stele duble, roiul globular M30 aflat în partea ei vestică şi galaxia spirală NGC 6907.
Cercetări recente au arătat că această constelaţie este “prezentă” în această zonă a cerului în perioada marilor furtuni, ceea ce a făcut ca astrologii să presupună că animalul ales ca reprezentare pentru ea să provină din timpuri foarte vechi, când, pentru unele populaţii marine, valurile uriaşe ale oceanelor, în timpul furtunilor, erau numite “capre”. Acest lucru poate fi citit într-o carte de interpretare a viselor redactată prin secolul II d.Ch., care pomenşte despre un vis în care “valuri de capre” invadau ţărmurile.
Cu toate că nu se dovedeşte la fel de bogată şi spectaculoasă precum vecina sa “imediată”, constelaţia Săgetătorului, şi nici atât de aglomerată precum “vecina de peste drum”, constelaţia Racului, constelaţia Capricornului a generat de-a lungul timpului o literatură extraordinar de interesantă în ceea ce priveşte atât provenienţa cât şi semnificaţia animalului fabulos care o guvernează. Baza astronomică a tuturor miturilor constă în faptul că, acum 2500 de ani, Soarele atingea nadirul la intrarea în această constelaţie, după care începea “să urce în Zodiac” (după cum afirmă un gromovnic românesc).
