Demult, aveam impresia că odată cu acest moment al anului, începe ceva și se termină altceva, poate că făceam o asociere cu nașterea lui Iisus. Acum, după atâția ani, am înțeles că este un moment foarte important, un moment în care fiecare se află față în față cu gândurile, ideile, proiectele, sentimentele și emoțiile noastre, de fapt cu noi înșine, cu Noi, din perspectiva spirituală.
În nici o altă zi a anului, nu ne este atât de simplu să facem introspecție, să ne ocupăm o perioadă de timp pentru a înțelege ceea ce am avut de învățat, trăit și experimentat de anul trecut până acum. Poate câteva rânduri scrise ne-ar fi de mare ajutor, în sensul că ne-ar clarifica informațiile sau le-ar da sensul corect. Este ca și cum ne pregătim pentru a merge pe Calea noastră în continuare, doar că astăzi avem un răgaz, avem o stație, pentru a ne reface drumul, pentru a ne confirma gândurile, pentru...
Acest moment important în ciclicitatea timpului, are loc în anul 2017, pe 21 decembrie la ora 18.27, foarte aproape de ora apusului, marcând noaptea cea mai lungă şi ziua cea mai scurtă, fiind de fapt momentul instalării iernii astronomice. Odată cu solstiţiul de iarnă, Soarele trece în semnul Capricornului, aducând mai multă atenţie, organizare şi profunzime în activităţile noastre.
Despre ce ne vorbeşte solstiţiul de iarnă, sau de fapt cum îl interpretăm în viaţa noastră. În primul rând trebuie amintit că el era celebrat în antichitate de aproape toate popoarele, fiind legat de cultul Soarelui – reprezentând de fapt Anul Nou. Mesopotamienii credeau în existenţa mai multor zei şi a celui care-i conducea - Marduk. În fiecare an, la sosirea iernii se credea că Marduk purta război cu forţele întunericului în ultimele 12 zile ale anului şi pentru a-l susţine în lupta sa, mesopotamienii serbau Zagmuk.
Grecii antici aveau o sărbătoare similară cu Zagmuk/Sacaea închinată zeului Kronos care purta război cu Zeus şi Titanii lui.
Romanii îl sărbătoreau pe zeul Saturn – guvernatorul zodiei Capricorn în care intra Soarele de solstiţiu - sărbătoarea se numea Saturnalia şi ţinea de la 17 decembrie pana pe 1 Ianuarie. Sărbătoarea includea carnavaluri pe străzi, mese festive, vizite la prieteni şi schimburi de cadouri aducătoare de noroc. Romanii îşi împodobeau casele cu ghirlande din laur şi brad în care aprindeau lumânări, iar stăpânii şi sclavii îşi inversau rolurile. Saturnalia romanilor era o sărbătoare a bucuriei, dar creştinii au considerat-o păgânism, pentru că onora un zeu păgân.
Deci, ne aflăm în noaptea cea mai lungă a anului, pe care Natura o celebrează cu cinste şi în linişte, fiind sărbătorită în mod tainic şi magic de toate spiritele naturii. Gnomii, fiinţe elementale, sunt responsabili de seminţele îngropate adânc, sau de fapt, la nivel subtil, de toate comorile noastre; ei sărbătoresc în această noapte, Marea lor Noapte, în care scriu într-o singură frază, evenimentul anului care tocmai se încheie. Acest lucru ar trebui să facem şi noi, pentru a-l celebra. Este bine să încercăm să ne scriem nevoile - dorinţe pentru anul viitor, să le ţinem la vedere, dar discret pentru a se putea împlini. În trecut, anii nu se schimbau la date fixe, ci astronomice, legate de mersul Soarelui pe bolta cerească, după ritmurile anotimpurilor. Astfel că la solstiţiul de iarnă era o moarte aparentă a Soarelui care simboliza că sămânţa moartă pusă în adâncul pământului, începe de acum să încolţească. De aceea toate activităţile pe care le începem de la solstiţiul de iarnă până la echinocţiul de primăvară vor avea etape bine definite, se vor integra în ordinea clară a acţiunilor pregătite cu maturitate şi conduse cu claritate direct la ţintă, într-un mod simplu, armonios, elevat.
Aceste calităţi sunt sugerate de semnul Capricornului, prin iniţiativă, acţiune, putere, maturitate, spirit conducător şi generozitate.
Din punct de vedere astrologic, pe harta astrală a momentului avem Ascendentul în semnul Racului, guvernat de Lună, ceea ce ne vorbeşte despre profilaxie, adică acum tot ceea ce se întâmplă ar trebuie să aibă o acţiune profilactică, aşa că până la sfârşitul anului ar trebui să fim atenţi la toate evenimentele care au loc, de la cele mai mici până la cele mai mari, ele fiind în acest context, deosebit de importante. Nimic nu este întâmplător acum, totul are valoare, totul are un sens în viaţa noastră. Şansele sunt de partea celor care înţeleg această subtilitate, pentru că vor înţelege exact unde şi ce schimbări să facă, de ce anume trebuie să se ferească, sau să evite, în ce direcţie să se orienteze, şi în ce fel. Viaţa ne vorbeşte continuu prin multe căi de comunicaţie, dar nu vom percepe decât acele mesaje către care suntem deschişi. Raţiunea este doar unul dintre aceste canale, la fel şi simţurile, dar pe lângă acestea putem descoperi că avem şi alte "aparate" de recepţie. Semnale sunt pretutindeni, dar trebuie să ştim să le recepţionăm şi să le înţelegem. Iar această ştiinţă nu poate fi pusă în formule sau în teorii, căci este o ştiinţă care ţine de sufletul fiecăruia. De aceea cred că totul ne vorbeşte acum despre dezvoltarea sufletului, despre relaţia noastră, personală cu Dumnezeu, despre profunzimile fiinţei noastre.
Timp de două zile, părem oarecum lipsiți de direcție, fiindu-ne dificil să ne conducem după ceea ce ne transmite mintea, aceste zile sunt un fel de provocare în a ne ghida doar după suflet, este un exercițiu care trebuie practicat și experimentat de fiecare dintre noi. Dacă ne simțim abandonați sau neputincioși este nevoie doar să ne rugăm Îngerul păzitor să ne ajute și imediat vom primi informația sau ideea de care avem nevoie. Așa că aparent un blocaj, de fapt este o lecție de independență dar și de forță interioară, pe care trebuie să o conștientizăm de acum în colo.
Se spune că de astăzi se instalează iarna astronomică, iarna este un anotimp în care simțim nevoia de a sta mai mult în casă, de a ne completa cunoașterea, de a studia și înțelege. În același timp frigul este cel care determină dispariția anumitor microbi sau viruși, el este cel care îngheață pământul și adoarme natura. Totul pare rece, iar bucuria este mult diminuată, căci ea nu-și mai găsește resurse în exterior ci doar în interior. Apreciem căldura, muzica, ne concentrăm pe calitate. Sunt momente de concentrare a orice nu de expansiune.
De fiecare dată la solstițiul de iarnă, Soarele se află în conjuncție cu steaua fixă Spiculum, ea ne determină să putem înțelege deosebirea de a face ceva din frică sau obligație sau ceva din iubire și determinare. Cumva această stea ne determină să înțelegem deosebirea dintre firca de Dumnezeu și a simți prezența Sa iubitoare; această diferență este extrem de fină, subtilă și ea determină deosebirea dintre Credință și supunere, dintre Iubire și obligație, dintre Voință și ambiție.
***
A fost odata ca niciodata un deal, si pe dealul acesta cresteau trei copaci inalti. Cum e vorba de o poveste, copacii aveau si ei visurile lor, pe care si le povesteau unul altuia. Primul a spus:
-Eu vreau sa fiu transformat in corabie, sa duc pe mare printii si printesele lumii.
-Eu, a zis al doilea copac, as vrea sa fiu transformat intr-un sipet care sa tina comorile cele mai mari ale lumii.
-Eu, zise ultimul copac, vreau sa ajung cel mai mare si mai falnic copac de pe dealul asta si sa se uite cu respect spre mine toti oamenii.
Intr-o zi au venit acolo taietorii de lemne. Primul copac jubila cand a fost taiat, caci se vedea cea mai mare corabie construita vreodata. Al doilea la fel, caci se vedea o lada plina de aur curat. Al treilea era ingrozit, dar a fost si el taiat.
Primul copac a fost dus intr-un sat de pescari si transformat in cateva barci de pescuit. Al doilea, in loc de lada cu comori, a fost facut iesle pentru animale. Al treilea a fost taiat in doua bucati si lasat intr-un grajd, vreme de multi ani.
Visurile copacilor pareau sa fi fost sfaramate. Corabiile, comorile si semetia pareau acum atat de departe. Dar…
Peste ani, o femeie insarcinata nu a avut unde sa nasca si a nascut in ieslea facuta din trunchiul celui de-al doilea copac. Mai tarziu, fiul ei a iesit pe mare intr-o zi cu barcile facute din primul copac si s-a facut furtuna mare. El a spus furtunii sa stea si furtuna L-a ascultat.
Dupa o vreme, omul acela a carat in spate lemnele facute din cel de-al treilea copac si a fost rastignit pe o cruce facuta din lemnul acestuia.
O iesle poate sa tina cea mai mare comoara, o barca de pescuit poate sa il transporte pe cel mai mare rege, iar doua lemne pot fi copacul cel mai inalt vazut vreodata.
Aveti vise ce par a fi sfaramate? Vi se pare ca sunteti intr-o situatie fara iesire? Poate va mai ganditi…
