Aspectul de Lună Nouă se formează pe 7 decembrie 2018, la ora 9.23, ea ne aduce în atenție faptul că este nevoie să devenim foarte organizați, profunzi și concentrați pe ceea ce ne reprezintă. Tot ceea ce rămâne neorganizat acum, va genera mult mai rapid și foarte intens haos și blocaje. Este la fel de important ca acum să credem în sprijinul pe care-l primim, evident el nu vine așa cum visăm ci numai după nevoile fiecăruia, sprijinindu-se intens evoluția. Sufletul fiecăruia dintre noi este afectat, au loc, de fapt încep schimbări extrem de importante, ele vorbesc despre căutări interioare, despre renunțări și despre purificări la toate nivelurile. O parte din noi refuză să se schimbe, iar ea, indiferent de mărimea ei, schimbă raporturile de forțe. Este ca și cum se creează o breșa, iar acum este nevoie de unitate, de compactitate pentru a reuși.
Concomitent cu conjuncția Soare Lună se formează conjuncția dintre Marte și Neptun distonantă prin nepotrivire. Împreună operează tocmai pentru a propulsa activitățile, pentru a ne determina să luăm atitudine, să ne mobilizăm. Venus se află în culminație pe harta momentului, subliniind că este nevoie de a ne înțelege valoarea și locul, aici vreau să subliniez că este doar de a înțelege.
Și nu în ultimul rând Uranus este în cuadratură cu Nodurile lunare, acest aspect este de durată, el face presiune asupra fiecăruia dintre noi, în domeniile de viață unde sunt plasate, pentru a ne dinamiza, pentru a lua decizii curajoase legate de tot ceea ce reprezintă puterea interioară, rădăcinile noastre, familia personală sau profesională, viața noastră în sine. Este vorba de o revoluție, de o schimbare aproape forțată sau bruscă, față de care opunem rezistență mai ales datorită concentrării exclusiv pe viața socială și prea puțin de dezvoltarea personală. Toate aceste trăiri, evenimente, au ritm extrem de alert, atât la propriu cât și la figurat, mă întreb dacă este ceva ce trebuie să trăim pentru a nu observa alte pericole mult mai mari sau situații complicate sau pur și simplu se schimbă cadența de mișcare a tuturor lucrurilor și este ca un fel de forțare de acordare la acest nou ritm. Ele se petrec în perioada în care Nodul Nord formează o Piramidă de apă foarte frumoasă, ceea ce generează o și mai mare viteză de acțiune, viteză care o percepem ca un fel de forță centrifugă care încearcă să ne scoată de pe orbita propriei vieți și să ne arunce într-o lume pe care nu o stăpânim și în care nu vrem să intrăm tocmai de frică, deoarece nu deținem controlul și ni se pare ostilă din aceste motive. Poate merită experimentată această ieșire din orbită, poate că vom vedea altfel lucrurile și viața, poate că ne vom elibera de tot ce credem că dacă nu controlăm ne distruge.
Iată un text în concordanță cu starea noastră de acum.
"Societatea de consum a educat generația în care persoana se poate eschiva de la responsabilitate și poate comite orice faptă dacă are pentru aceasta o hârtie: un contract, un regulament al firmei sau al companiei, un vinovat pe care să dea vina.
Totuși, viața nu este făcută doar din muncă și contracte. Viața e un tumult de sentimente, de legături și sfâșieri cărora trebuie să le faci față. Uneori, o hârtie de divorț nu te eliberează de omul pe care l-ai iubit, după cum nici un certificat de căsătorie nu te face să iubești și să fii iubit.
Ce să faci cu tine în viața de dincolo de hârtii, acolo unde nici un argument nu-ți poate împăca îndoiala, unde regretele te pot distruge și unde o alegere care, formal, este un succes îți poate aduce prăbușirea?
Cu alte cuvinte, care este voia lui Dumnezeu cu noi? Cum putem înțelege că ne aflăm pe drumul cel bun și când hotărâm să abandonăm o cale care s-a dovedit a fi greșită? Cum putem învăța din greșeli și care este rostul părăsirii în care ne aruncă uneori Bunul Dumnezeu?
Rănile trecutului pot fi oare tămăduite cu desăvârşire, sau ele continuă să ne stigmatizeze şi să ne facă pentru totdeauna "altfel" într-o lume necruţătoare cu cei ce greşesc?
Care sunt criteriile după care apreciem că trăim o viaţă plină sau ne irosim?ÂÂ Viaţa este o invitaţie la taina iubirii dumnezeieşti şi tot ce ne abate de la participarea la această taină este o irosire. Dar irosirea însăşi se poate transforma în foc înălţător atunci când este conştientizată, ceea ce este, am putea spune, argumentul suprem al iubirii lui Dumnezeu, când orice cădere poate trece în contrariul sau prin simpla mişcare a voinţei, după cum şi Hristos a zis: cui mult i se iartă, mult iubește." Ieromonah Savatie Baștovoi
