Alergiile respiratorii

Cu toţii am aşteptat timpul cald ca să mai ieşim şi noi cu nasul la aer. O plimbare în parc, o fugă până la pădure sau, şi mai bine, un sfârşit de săptămână la munte. Toate sunt variante destul de bune pentru a-ţi petrece timpul liber, cu condiţia ca nu cumva tocmai “nasul” să fie cel care îţi face probleme şi te retrimite în aerul dintre cei patru pereţi de acasă sau de la birou... dar şi acolo s-ar putea să nu îţi priască.
De ce? Pentru că eşti o persoană alergică!
Alergia este o reacţie de apărare anormală a organismului (în speţă a sistemului imun) la o anumită substanţă (alergen) care în mod normal nu este agresivă. Ce înseamnă în mod normal? Adică marea majoritate a oamenilor intră în contact cu acea substanţă, dar nu vor fi “deranjaţi” de ea şi nu vor dezvolta o adevărată boală în urma contactului. Şi atunci de ce anumite persoane sunt altfel? De ce se poate ca o persoană să fie îmbătată de mirosul teilor înfloriţi, iar o alta să stea în casă, ascunsă după perdele şi cu nasul în batistă aşteptând să treacă o dată perioada asta?
Se poate pentru că suntem fiecare o individualitate şi aşa cum avem propriile noastre idei şi concepţii, avem şi propriile noastre predispoziţii spre anumite afecţiuni.
Există mai multe tipuri de manifestare a alergiilor, în funcţie de calea prin care organismul ia contact cu substanţa alergizantă şi de tipul acestei substanţe:

• astfel, în cadrul alergiilor respiratorii vorbim în principal despre rinită şi astm, afecţiuni pe care le vom detalia în cele ce urmează;
• dacă locul de intrare este tubul digestiv, atunci apare aşa numita alergia alimentară, manifestată prin crampe abdominale, greaţă, diaree, chiar vărsături, eventual o erupţie urticariană, iar în cazuri mai grave chiar edem al feţei sau generalizat, transpiraţii, scăderea tensiunii arteriale, chiar cu pierderea conştienţei, pacientul trebuind în acest caz să se prezinte imediat la medic.
• alergiile cutanate, aşa numitele dermatite, sunt manifestări alergice la nivelul tegumentului la contactul cu o substanţă cunoscută (afecţiunea apare mereu la aceiaşi substanţă – detergent, săpun, creme etc.) sau la substanţe necunoscute, cum este în cazul dermatitelor atopice ereditare.
• un grup aparte îl reprezintă alergiile medicamentoase, din ce în ce mai frecvente datorită exploziei industriei farmaceutice, dar şi administrării “după ureche” a multor produse din această clasă.

Alergiile respiratorii
În cadrul alergiilor respiratorii intră rinita alergică, astmul bronşic alergic, traheita şi sinuzita alergică, primele două fiind cele mai frecvente şi mai cunoscute. Acestea sunt de fapt procese patologice care pot avea acelaşi agent etiologic şi se dezvoltă prin aceleaşi mecanisme, dar localizarea simptomelor într-o anumită porţiune a căilor respiratorii face ca ele să poarte nume diferite.
Simptomele tipice pentru rinita alergică constau în prurit (senzaţie de mâncărime) la nivel ocular, nazal şi uneori şi faringian, inflamaţia şi congestia mucoasei nazale şi conjunctivale (ochi roşii), ceea ce va duce la senzaţia de nas înfundat şi rinoree (secreţie apoasă, fluidă în cantitate mare la nivelul nasului),dar şi lăcrimare excesivă, tuse, strănut, lipsa senzaţiei de miros.
Studii efectuate la nivel internaţional relevă faptul că incidenţa acestei afecţiuni nu este minoră, aproape 50% din populaţia globului suferind de o astfel de afecţiune (uneori doar în copilărie şi apoi se remite), putând fi considerată astfel o problemă globală de sănătate. Gravitatea acesteia rezidă în asocierea astmului la aproximativ jumătate din aceşti pacienţi, în cazul în care afecţiunea este neglijată şi netratată, dar şi din simptomele supărătoare care, mai ales la copii, îi pot face să nu poată participa la anumite activităţi ce presupun efort fizic (deci şi să se joace), dar şi să aibă probleme de somn, de concentrare şi atenţie, ceea ce poate duce la izolare socială, performanţe intelectuale scăzute şi chiar creştere deficitară.
Manifestările din cadrul astmului bronşic sunt oarecum similare, dar mai zgomotoase, pentru că suferă căile respiratorii de la un nivel mai profund, cel al plămânului. Astfel, simptomul principal care apare este senzaţia de sufocare, de lipsă de aer (dispnea) acesta fiind şi cel mai grav, pentru că ştim cu toţii că nu putem rezista decât câteva minute în absenţa oxigenului. În plus, se asociază respiraţie şuierătoare (wheezing), tuse seacă sau cu expectoraţie albă, o stare evidentă de agitaţie, cu transpiraţii abundente, episodul putând evolua în cazurile severe de obstrucţie a căilor respiratorii până la pierderea conştienţei şi chiar moarte.
Din păcate incidenţa astmului bronşic este în creştere atât în România cât şi la nivel mondial (iar aspectul benefic al acestei creşteri este doar o mai bună diagnosticare). Astfel, în România există aproximativ 1 milion de persoane care suferă de astm, iar dintre aceştia 10% sunt copii. Chiar şi rata mortalităţii se ridică la cifre destul de mari 1,5-3 la 100.000 locuitori (la nivel mondial).

Ce substanţe pot provoca o alergie?
Cu toţii venim în contact prin intermediul respiraţiei cu tot felul de substanţe vehiculate pe calea aerului.
Primăvara acestea sunt mai frecvente pentru că acum înfloresc pomii, iar acest fapt ne aduce, în afara parfumurilor suave şi o explozie de... polen. Aceste particule mici sunt cunoscute a fi printre substanţele cu cel mai mare potenţial alergizant, iar încărcătura mare din aer în această perioadă îi face pe cei alergici să evite parcurile şi pădurile, chiar dacă acest fapt pare greu de crezut. Străzile aglomerate nu pot fi nici ele considerate un loc de plimbare, căci poluarea (indiferent că este vorba de gaze de eşapament, dioxid de azot sau orice altceva) vă poate oferi şi ea “motivul” unei crize de astm.
Să nu credeţi însă că dacă veţi sta la adăpostul locuinţei veţi fi mai puţin expus. Fiecare încăpere are propriul arsenal de substanţe alergene, începând cu bucătăria şi baia, şi terminând cu sufrageria şi dormitorul: praful, mucegaiul, detergenţii, ceaiurile din raft, chiar făina, praful din covoare, carpete şi tapiserii, părul animalelor de casă şi să nu-i uităm pe micii acarieni. Aceştia sunt nişte gândăcei minusculi care trăiesc în saltele, în perne, în covoare şi se hrănesc cu celule descuamate şi fire de păr, eliminând în exterior nişte dejecte care pot produce alergii destul de severe (mai ales că este destul de greu să nu intri în contact cu ei). Iată că, pe cât de mici, pe atât sunt de temut.
Prin urmare, nici în casă, nici afară, mai ales primăvara.
Dacă vă gândiţi că a mai rămas un loc, vă înşelaţi: nici la birou nu scăpaţi, căci aparatele de aer condiţionat vă “asigură” şi ele doza de alergeni necesară, iar colegii vă vor oferi darnici un norişor consistent de fum de ţigară. Şi asta ca să nu mai luăm în calcul faptul că, prin chiar specificul meseriei, vă puteţi expune la substanţe chimice (detergenţi, dizolvanţi, vopsele, lacuri etc.) sau pulberi de plante şi materiale de construcţie, scame, praf.
În concluzie, cel mai bine ar fi să ştiţi “să vă descurcaţi” cu tot ce pluteşte în jurul dumneavoastră.

Cum se produce o alergie?
Există pentru fiecare dintre noi şi pentru fiecare substanţă posibil alergenică un prim contact. La această primă întâlnire sistemul imun face cunoştinţă cu alergenul (substanţă capabilă să producă alergie) şi secretă anticorpi care se vor lega de anumite celule imune (mastocite). Este ca o însemnare pe care o face sistemul imun în memorie – marchează întâlnirea cu substanţa posibil alergizantă printr-o legătură celulă-anticorp.
Nu se produce nimic altceva. Uităm când ne-am întâlnit cu acea substanţă, dar nu uităm că am întâlnit-o.
A doua întâlnire vine ca şi prima, neprogramată. Dar sistemul nostru imun ştie şi îşi aduce aminte. Substanţa alergenică este recunoscută şi se leagă de anticorpii de pe mastocite, care reacţionează aruncând în sânge un complex de substanţe (printre care histamina joacă rolul principal) care vor fi responsabile de toate manifestările clinice. Până aici nici o problemă, căci aproximativ la fel se petrece şi în alte “lupte imune”. Dar atmosfera se încinge, căci reacţia de răspuns este una supradimensionată, căci substanţa la care reacţionează este una neagresivă, dar pe care el o consideră ca atare. La o persoană nealergică orice substanţă străină este tolerată de sistemul imun şi este înglobată în structura proprie, ceea ce nu se manifestă la o persoană alergică.
Gândiţi-vă puţin! Cât rău vă poate face dacă inhalaţi puţin polen? Polenul nu este agresiv în sine, nu este ca un virus sau un microb. Şi totuşi organismul dumneavoastră se poartă ca şi cum ar fi un adevărat duşman cu care are de luptat.
Până aici explicaţiile sunt logice şi clare.
Dar ce anume face ca sistemul imun să-şi piardă “discernământul”?
Din păcate răspunsul la această întrebare nu mai este atât de clar.
Şi totuşi...
Există în viaţa dumneavoastră zile în care oricât v-ar certa şeful sau cât de prost ar merge lucrurile nu vă supăraţi dacă şi acasă găsiţi feţe mai triste, ci încercaţi să-i înţelegeţi, poate chiar să-i înveseliţi. Există însă şi zile în care cel mai mic reproş sau chiar şi o sarcină în plus dată de şef, un termen prea scurt pentru un proiect sau o răceală uşoară vă fac să luaţi foc şi să explodaţi. Deveniţi alergic la reproşuri, la critici, la sarcini noi şi la orice figură mai tristă. Sunteţi intolerant la cel mai mic lucru care vă deranjează. De ce?
Poate că sunteţi suficient de stresat şi asta vă face să vă pierdeţi discernământul, la fel ca sistemul imun.
Aţi avea deci nevoie de un concediu, de o cură cu vitamine, de o plimbare, de exerciţii fizice sau poate chiar de o dietă.
Exact aceleaşi sunt remediile de care are nevoie şi sistemul dumneavoastră imun. El este mereu treaz, mereu de pază la toate porţile organismului. De câte ori sunteţi un coleg săritor să vă gândiţi la el şi să-i mai preluaţi din sarcini?

Remedii naturale
Aşadar, iată cu ce puteţi să-i veniţi în ajutor când va striga din nou că nu mai poate aşa, că începe să fie alergic la acest stil de viaţă.
1. Puteţi folosi plante, ca pulbere sublingual sau ca macerat la rece, din următorul amestec:

2. Curele de dezintoxicare – unele dintre ele prezentate în numerele anterioare ale revistei – cura cu păpădie, cu argilă, cu orz verde, regimul Oshawa, postul negru o zi pe săptămână, cura cu apă.
3. Gelul de aloe, în cură este de asemenea indicat.
4. Extractul gemoterapic de coacăz negru, câte 70 de picături o dată pe zi este de asemenea un adjuvant foarte bun, mai ales când se anunţă o atmosferă “încărcată”
Important este ca organismul dumneavoastră să ia şi el o pauză de la lupta cu produsele chimice şi să primească o mână de ajutor. Doar nu vreţi ca sistemul imun să-şi ia singur concediu.
5. Exerciţiile de relaxare, sub orice formă, vă vor ajuta să faceţi faţă mai uşor oricărui tip de stres, la fel cum şi corpul vostru va reacţiona mai calm la orice agresiune, chiar şi la un dezechilibru propriu. Există studii conform cărora exerciţiile de relaxare, practica respiraţiei conştiente, chiar şi meditaţiile, rugăciunea sau practica tai chi, yoga, programarea neurolingvistică sau orice altă metodă de management al stresului au reuşit să scadă nevoia de medicamente la pacienţii astmatici, care astfel au făcut mai puţine crize şi cu severitate mai mică. Explicaţia este relativ simplă:

• când sunteţi relaxat, consumul de oxigen către creier (principalul consumator) este mai mic, putând să fie satisfăcut prin respiraţii mai puţine (mai rare), deci creşterea nevoii de oxigen din criză va găsi o rezervă mai mare de “respiraţii” (când deja respiraţi rapid anxietăţii, frecvenţa nu va mai putea fi crescută);
• un stres pe care îl anticipaţi şi căruia vreţi şi v-aţi pregătit să îi faceţi faţă este un stres mai mic;
• musculatura căilor respiratorii, care se contractă în timpul crizei şi nu mai permite trecerea aerului este controlată şi prin sistemul nervos vegetativ. Aşadar, un antrenament în a vă cunoaşte corpul şi o bună practică de relaxare va ajuta sistemul vostru nervos şi va destinde conductele aeriene (cel puţin le va mai lărgi un pic) eliminând sau măcar diminuând o criză iminentă.
• şi nu în ultimul rând o stare de spirit bună şi acele mici victorii repurtate în lupta cu aceste fenomene, în urma practicii, vă va da suficientă încredere că puteţi să convieţuiţi în orice mediu.

Perioada pomilor înfloriţi poate că a cam trecut, dar cu siguranţă nu respiraţi doar primăvara, iar la camera de gardă a unui spital bolnavii cu astm nu prea au un calendar sau o perioadă anume a anului în care să se prezinte. Iată de ce alergiile respiratorii îşi pot găsi locul chiar şi într-o lună călduroasă şi nu cu atâta polen în aer... dar să nu uităm teii!

| Dr. Gabriela Mihalache | Medic alergologie şi imunologie clinică |