Vitiligo este o boală în care pielea îşi pierde pigmentarea datorită distrugerii celulelor pigmentare, numite melanocite, fapt care face ca pigmentul melanic să nu mai poată fi produs. Rezultatul constă în apariţia de zone tegumentare albe. În mod normal, melanocitele se găsesc pretutindeni în piele, precum şi la nivelul gurii, ochilor, foliculilor firelor de păr şi în unele părţi ale sistemului nervos central. În vitiligo, pierderea de celule pigmentare se poate realiza în oricare dintre ariile enumerate anterior.
CARE ESTE CAUZA VITILIGO-ULUI? Cauza acestei suferinţe nu este încă cunoscută. Există însă mai multe teorii medicale. Una dintre acestea susţine că, cei care fac această boală prezintă în corp anticorpi care distrug celulele pigmentare proprii acelui individ. O altă teorie afirmă că melanocitele se autodistrug. Există şi o altă teorie care arată că factori ca emoţiile negative sau expunerile solare pot determina apariţia bolii.
CARE SUNT SIMPTOMELE VITILIGO-ULUI? Persoanele care prezintă vitiligo semnalează, de obicei, la începutul bolii pete albe de depigmentare, pe piele, cel mai obişnuit pe zonele expuse la soare, dar şi în ale localizări .Vitiligo poate avea trei tipuri de extinderi: locală (depigmentarea este limitată doar la una sau la câteva zone); segmentală,(petele albe apar doar pe o parte a corpului); generalizată (depigmentarea apare în diferite părţi ale corpului).
În afara petelor albe, cei care suferă de această boală pot prezenta încărunţire prematură a părului de pe scalp (cap), a genelor, sprâncenelor şi a bărbii. Indivizii cu pielea închisă la culoare pot să aibă şi mucoasele decolorate, de exemplu mucoasa bucală (interiorul gurii).
PETELE DE DEPIGMENTARE SE EXTIND? Nu există actualmente nici o posibilitate de a prevedea extinderea bolii. La unii indivizi depigmentarea nu se extinde. În mod obişnuit, boala este progresivă, astfel că, în timp, petele albe apar şi în alte zone ale corpului decât cele iniţiale. La unii bolnavi, extinderea este lentă, de-a lungul a mulţi ani. La alţii, însă, este rapidă. În unele situaţii s-a semnalat că extinderea zonelor de depigmentare urmează după evenimente/perioade de stres emoţional sau fizic.
CUM POT SUBIECŢII CU VITILIGO SĂ ÎNVINGĂ ASPECTELE EMOŢIONALE, PSIHICE ALE BOLII? Modificarea aspectului exterior cauzat de vitiligo poate afecta emoţional şi psihic pe cel afectat, poate crea dificultăţi sociale şi profesionale (ex. greutatea obţinerii sau menţinerii unui serviciu). Persoanele cu această boală pot avea parte de experienţe emoţionale stresante, îndeosebi dacă depigmentarea se dezvoltă pe zone vizibile ale corpului, cum ar fi faţa, mâinile, picioarele, zonele genitale. Adolescenţii, preocupaţi în mod deosebit de aspectul lor estetic pot să se simtă devastaţi de extinderea progresivă a bolii. Unii indivizi cu vitiligo sunt stânjeniţi, jenaţi, deprimaţi sau se tem de felul în care cei din jur reacţionează.
Există o serie de strategii care pot ajuta o persoană cu această suferinţă să–i facă faţă. Primul pas este ca bolnavul să ia legătura cu un medic care are cunoştinţe legate de boală şi care se poate ocupa serios de ea. De asemenea, este foarte util ca bolnavul să cunoască cât mai mult despre această suferinţă, cât şi despre posibilităţile de tratare şi să participe la luarea de decizii în legătură cu îngrijirea medicală. Dialogul celor suferinzi de această boală cu alţii afectaţi de vitiligo poate fi o altă cale de a face faţă, familia şi prietenii sunt alte surse de suport. Retuşarea cosmetică a aspectului exterior, prin acoperirea petelor albe de pe piele, are capacitatea de a-i face să se simtă mai bine.
CARE SUNT POSIBILITĂŢILE TERAPEUTICE DISPONIBILE? Scopul tratamentului în vitiligo este de a restabili funcţia pielii şi de a îmbunătăţi aspectul exterior al pacientului. Tratamentul durează în general mult timp, fiind necesar să se continue între 6 şi 18 luni. Alegerea unei terapii depinde de numărul petelor albe existente pe piele, de viteza de extindere a acestora şi de preferinţa terapeutică a pacientului. Răspunsul la tratament este diferit de la un bolnav la altul, iar un tip de terapie care s-a dovedit eficientă la un pacient s-ar putea să nu dea rezultate la alţii. Cu ale cuvinte, tratamentul este personalizat.
Opţiunile terapeutice pentru vitiligo includ terapii medicale, chirurgicale, adjuvante (care le pot însoţi pe cele medicale sau chirurgicale) şi alternative. Dintre terapiile alternative fac parte cele: api-fitoterapice, homeopatice şi prin acupunctură.
ÎNCURAJĂRI PENTRU APELAREA LA TERAPIILE ALTERNATIVE
Terapiile alternative - fitoterapia, homeopatia şi acupunctura – nu au nocivitatea tratamentelor clasice medicale sau chirurgicale, adică nu au efecte secundare şi nici contraindicaţii. În plus, sunt uşor de aplicat şi puţin costisitoare. Se pot folosi ca tratament unic, sau se poate începe o terapie prin folosirea uneia sau mai multora din aceste metode, dar se pot utiliza şi ca însoţitori ai unei terapii clasice, medicale sau chirurgicale.
Fitoterapie: se pot pune comprese pe zonele afectate dintr-un decoct a 100 mg ţelină(rădăcină sau frunze)la un litru de apă.
Homeopatia: oferă un tratament cuprinzător deoarece merge la rădăcina problemei, ajutând astfel la reechilibrarea energetică şi la restabilirea pigmentaţiei. Ca o regulă, homeopatia nu priveşte vitiligo ca pe o boală locală, ci ca o manifestare locală a unui dezechilibru sistemic (al întregului organism). Aceasta însemnă că fiecare pacient este privit ca un caz separat şi că nu există un remediu homeopatic unic pentru toţi cei cu vitiligo, ci fiecare bolnav va beneficia de remediul homeopatic adecvat.
Acupunctura: la fel ca în cazul homeopatiei, şi în cazul acupuncturii este necesară o evaluare individuală, amănunţită a bolnavului, de data aceasta a tuturor meridianelor energetice, înaintea începerii terapiei propriu-zise.
CONCLUZIE
Natura vine în ajutorul sănataţii noastre.Tot mai mulţi oameni preferă metodele naturiste de îngrijire şi întreţinere a sănătăţii .Dorim ca prin această lucrare să oferim şi alte aternative pe care le putem aborda în tratarea acestei afecţiuni neplăcute şi inestetice.
