Apa, izvorul vieţii şi al sănătăţii (2)

”Apei i-a fost dată puterea magică de a deveni seva vieţii pe pământ.” Leonardo da Vinci

Cum se produce poluarea surselor de apă ?
Apele de suprafaţă (râuri, lacuri) primesc o mare cantitate de ape reziduale care conţin poluanţi biologici şi chimici (organici şi anorganici). Acestea ajung şi în solul din jurul lacurilor sau din lungul râurilor influenţând şi mediul din zonă.
Apele subterane, trecând prin sol se purifică doar parţial de poluanţi, iar filtrarea industrială reţine doar o parte din compuşii nocivi pentru organism. Nici fierberea apei nu reprezintă un mijloc de a elimina  poluanţii, distrugindu-se doar o mică parte din bacterii; dar viruşii şi poluanţii chimici rămân în apă.
Prin clorinarea apei se obţine o dezinfectare a ei, dar poluanţii chimici rămân, iar clorul dăunează sănătăţii, mai ales la copii în creştere.
Nu poate fi omis faptul că în apa potabilă pot ajunge poluanţi şi din conducte, dacă ţinem cont că ele pot fi din plumb, clorură de vinil sau alte materiale cu proprietăţi cancerigene.

Substanţele chimice anorganice din apa de băut şi influenţa lor asupra sănătăţii
Aluminiu -  concentraţia admisă este de 0,2mg/l apă. În concentraţii mai mari este posibilă acţiunea negativă asupra celulelor nervoase din ţesutul cerebral.
Arsen - prezenţa sa în apă este posibilă din cauza deşeurilor din industria farmaceutică şi industria vopselelor sau din utilizarea pesticidelor. Este foarte cancerigen. Intoxicaţia acută duce la modificări ale sistemului nervos central, organelor digestive şi respiratorii.
Ionul cian (CN) - apare ca rezultat al deşeurilor industriale din apele reziduale. Este un toxic foarte puternic. Concentraţia maximă admisă în apa potabilă este de 0,05mg/l. Prezenţa acestui ion în apă determină disfuncţii ale glandei tiroide, tulburări ale sistemului nervos şi ale organelor digestive.
Fluor - valoarea maximă a fluorurilor în apa de băut este de 1,2mg/l. Concentraţii mai mari (peste 2mg/l) pot conduce la fluoroza oaselor, în special a dinţilor, cu modificări sensibile ale calităţii smalţului (pete). La concentraţii de peste 6mg/l se poate produce deces.
Plumb - concentraţia maximă admisă este de 0,01mg/l. Este o substanţă extrem de toxică şi cancerigenă. Intoxicaţia cu plumb determină inflamaţia nervilor (polineuritis), encefalopatie, anemie şi dereglări digestive.
Mercur - concentraţia maximă admisă în apa potabilă este de 0,001mg/l. În concentraţii mai mari lezează sistemul nervos şi ţesutul cerebral, afectează muşchii inimii, produce modificări în rinichi şi canalele renale, provoacă modificări la nivelul pielii şi căderea părului.
Cadmiu - este o substanţă cancerigenă; se acumulează în rinichi. Timpul de înjumătăţire biologică este între 10 şi 35 ani. Determină simptome clasice de îmbolnăvire a rinichilor, iar în urină sunt prezente albumina şi glucoza.
Azot - compuşii cu azot periculoşi pentru sănătate sunt nitraţii, nitriţii şi chiar amoniacul. Prezenţa nitraţilor este periculoasă prin transformarea lor în nitriţi care determină methemoglobinemie (produce decesul copiilor cu vârsta până la 3 luni) şi formare de nitrozamine care sunt cancerigene. Prezenţa amoniacului în apă indică o poluare şi o dezinfecţie necorespunzătoare. Influenţează negativ mirosul şi gustul apei.

Substanţele chimice organice din apa de băut şi influenţa lor asupra sănătăţii
Benzenu l - este o hidrocarbură cancerigenă. Provoacă modificări hematologice, inclusiv leucemie. Are şi proprietăţi mutagene.
Clorura de vinil - este un derivat clorurat cu cea mai mică concentraţie admisă. Este un compus puternic cancerigen, cele mai expuse fiind ficatul, creierul, plămânii şi ganglionii limfatici.
Diclor etan - este un compus extrem de toxic, cancerigen şi mutagen. Este cel mai periculos pentru sănătate.
Pesticide - concentraţia maximă admisă este de 0,03mg/l ceea ce indică influenţa negativă pe care o au asupra sănătăţii. Aldrin, dieldrin, heptaclor şi clordan sunt compuşi organocloruraţi ce lezează mai ales sistemul nervos central şi ficatul. Sunt cancerigene şi au un mare potenţial de acumulare în organism – mai ales în grăsimi.

Poluanţii biologici din apa potabilă
Apa de băut poate vehicula diverse microorganisme, cum sunt: bacterii patogene şi viruşi sau alte organisme (ca protozoare sau paraziţi) care prezintă un deosebit risc pentru sănătatea omului. Bacteriile patogene potenţial prezente în apă sunt din genurile Salmonella, Shigella, Escherichia (Escherichia coli), Vibrio (Campylobacter jejuni, Vibrio cholerae), iar dintre viruşi se poate menţiona cel al hepatitei A. Există situaţii de contaminare cu apă din reţeaua de canalizare (poluare fecală) care măreşte considerabil cantitatea de bacterii coliforme din apa potabilă. În apă pot fi şi diverşi paraziţi: Giardia, Entamoeba etc. Prezenţa în apa potabilă a bacteriilor patogene şi viruşilor sau a unor indicatori de poluare fecală nu este permisă.
Bacteriile aerobe mezofile pot fi prezente în apa de băut într-un număr de maximum 100/1ml. Acest tip de bacterii, care sunt frecvent prezente în aer, dacă se găsesc în apă într-o concentraţie mai mare pot provoca dereglări ale tractului gastrointestinal (vomă, crampe, diaree), iar prezenţa lor mai îndelungată, prin consumul unei astfel de ape, influenţează negativ sistemul imunitar al organismului.

Mijloace şi produse de dezinfecţie
Pentru rezolvarea aspectelor bacteriologice ale apei potabile se utilizează diverse mijloace de dezinfecţie:

• Substanţe chimice - clor, fluor, ozon, argint;
• Agenţi fizic - temperatură, radiaţii ultraviolete.

Cel mai frecvent mijloc de dezinfecţie este clorinarea apei. Interacţionând cu poluanţii, clorul formează o serie de derivaţi cu acţiune mai mult sau mai puţin toxică: cloroform, bromoform, trihalometani, dibromclormetan.
Trihalometanii se formează prin legarea clorului cu substanţele organice prezente în apă. Cel mai frecvent este prezent însă cloroformul, un compus cu acţiune puternic cancerigenă care poate induce, mai ales, cancerul renal. De fapt, toţi aceşti derivaţi formaţi prin clorinarea apei au caracteristici toxice, cancerigene şi mutagene cumulative. Statisticile arată că persoanele care consumă cantităţi mari de apă clorinată se îmbolnăvesc de cancer digestiv, mai ales de colon. Femeile fac, în proporţie de 40% cancer mamar. Prezenţa, în cantităţi mari, a clorului poate duce la disfuncţii ale ficatului şi rinichilor, determină o iritare a mucoaselor (mai ales a ochilor), a pielii, pe care o deshidratează accelerând procesul de îmbătrânire.

Poluanţi radioactivi
Diverse activităţi industriale (energie nucleară, extracţia minereurilor radioactive), utilizările medicale ale materialelor radioactive sau erupţiile nucleare conduc în mod inevitabil la acumularea radionuclizilor în atmosferă şi implicit în ape. Cele mai periculoase elemente radioactive sunt: uraniu, radon, stronţiu care determină în organism modificări deosebit de puternice ca urmare a afectării nucleului celulelor. Cele mai sensibile sunt limfocitele şi celulele mucoaselor, endoteliilor (pereţii interiori ai vaselor), pielii, muşchilor şi ţesutului nervos. Datorită acţiunii radionuclizilor apar stări de moleşeală, somnolenţă, nervozitate, lipsa apetitului şi senzaţii de vomă. Apar şi modificări hematologice: scăderea numărului de limfocite, eritrocite şi leucocite, ceea ce conduce la anemie, o scădere a imunităţii şi instalarea simptomelor leucemiei.

EFICIENŢA FILTRELOR DE ÎNLĂTURARE A POLUANŢILOR DIN APĂ (CRITERII ALE ORGANIZAŢIEI MONDIALE A SĂNĂTĂŢII)

 Legendă:  fără efect, +/ înlătură parţial, + înlătură bine, ++ înlătură foarte bine