E sau nu e bun? E sau nu sănătos? E sau nu e...
Răspunsul la această întrebare?!... Mie îmi place ar putea fi unul dintre ele, iar ceea ce ţine de gust nu se prea discută. Asta este întra-adevăr aşa, dar până la sănătate. Din păcate – sau poate din fericire – corpul nostru este singurul care poate da un răspuns corect.
De cele mai multe ori gândim că dacă ne vom satisface cea mai mare parte a dorinţelor şi poftelor noastre vom fi, în sfârşit, fericiţi. Poate fi şi aşa, dacă dăm dovadă de suficient discernământ în a ne dori. Dar realitatea ne-a demonstrat că lucrurile nu stau totdeauna în acest mod, iar cunoaşterea adevărurilor pe jumătate (asta ca să fim şi un pic optimişti) este dacă nu singurul, cu siguranţă cel mai mare responsabil de adevărul acestei afirmaţii.
Referindu-mă strict la poftele culinare, v-aţi întrebat vreoadată ce zice corpul vostru după o zi în care la micul dejun i-aţi dat o napolitană şi un suc de la chioşcul din colţ, la prânz o supă la pliculeţ, iar seara l-aţi delectat cu o pizza cu mult ketchup şi o prăjitură cu frişcă? O să răspundeţi că nu faceţi chiar aşa şi, cu siguranţă, nu o faceţi. Dar întrebarea care rămâne este dacă nu cumva aceste „bunătăţi” ale civilizaţiei moderne, consumate chiar în zile diferite, cum faceţi acum, pot rămâne mai departe delicii ale papilelor noastre sau trebuie să gândim un pic mai departe.
Acesta este punctul unde vroiam să ajung.
Vreau să trag un semnal de alarmă şi să vă tulbur liniştea degustării!
Ştiţi cu adevărat ce mâncaţi când vă delectaţi cu savoarea rafinată a unei prăjituri fine?
Ştiţi, sau măcar bănuiţi, ce efect are asupra corpului dvs., asupra stării psihice şi emoţionale, asupra inteligenţei dvs. sucul „inofensiv” care vă răcoreşte?
Există în toate aceste delicii, diverse „mici” adaosuri care fac ca minunea care ajunge în final la dvs. să vă încânte atât de mult simţurile – aditivii alimentari. Ei sunt, în mare parte, responsabili de fascinaţia pe care o exercită „alimentul preferat” asupra dumneavoastră.
Aditivii alimentari sunt nişte substanţe specifice, sintetice sau nesintetice (naturale – există şi aşa), care sunt adăugate în mod intenţionat în alimente, dar şi în produse medicamentoase şi cosmetice, pentru a le modifica în acest fel aspectul vizual, gustul, compoziţia sau modul de preparare, dar şi pentru a le creşte termenul de valabilitate.
Este suficient să luaţi un produs de pe raftul raionului de conserve, de exemplu, şi să citiţi ce conţine ca să identificaţi cel puţin una dintre aceste substanţe: amelioratori, antioxidanţi, aromatizanţi, baze şi acizi alimentari, coloranţi, conservanţi, corectori de gust, emulgatori, enzime, gume vegetale, înălbitori, îndulcitori (edulcoranţi), minerale şi săruri minerale, vitamine, stabilizatori, umectanţi, agenţi care împiedică întărirea substanţelor, agenţi de dispersie, agenţi de vâscozitate, agenţi pentru tratarea făinii etc.
De ce s-a ajuns la folosirea atâtor adaosuri în aceste produse? Gândiţi-vă puţin ce se întâmplă la dvs. în bucătărie. Cam cât timp se poate păstra un aliment gătit, chiar ţinut la frigider, fără ca el să-şi schimbe aspectul, gustul şi fără ca în final să se altereze? Câteva zile. După aceste câteva zile, proprietăţile organoleptice ale preparatului respectiv, adică toate acele proprietăţi care pot fi percepute de simţurile noastre, gust, culoare, consistenţă etc. se modifică.
Acest lucru nu este unul nenatural, ci un proces normal prin care orice ţine de materie în acest Univers se transformă în timp. Poate că este o ironie, dar singurul lucru care nu se schimbă în jurul nostru, ci rămâne constant este tocmai transformarea. Dar acesta este un lucru foarte sănătos. O mâncare cu un gust alterat este o mâncare nesănătoasă pentru organismul nostru şi nu trebuie să vă amintească nimeni acest lucru. Voi înşivă strâmbaţi din nas atunci când nu vă place mirosul fermentat al unui aliment.
Ce face omul însă? Încearcă să prelungească prin orice metode viaţa unui aliment, să-l excludă din acest ciclu al prefacerilor. Este mai mult decât o resuscitare a ceva ce mai poate fi salvat, este o menţinere artificială în viaţă a unui organism care a încetat de mult să mai respire şi să mai existe prin propriile forţe. Cât vă mai poate hrăni un aliment care are ca termen de valabilitate 2 ani?
Dar mai este ceva. E propria dvs. opinie despre viaţă. Prin ce este mai special un biscuite cu cremă de căpşuni? Şi totuşi preferaţi acest aliment în defavoarea unui fruct. E vorba de imagine: ambalajul e mai strălucitor, biscuitele are ceva rafinat în forma lui şi să nu uităm un aspect esenţial: e mult mai comod, mai uşor de procurat, poate chiar mai ieftin. Poate fi în toate aceste moduri, dar dacă veţi pune în balanţă efectele pe care le au, prin cumul, aceste substanţe introduse în organismul vostru, în timp, şi banii şi suferinţa fizică şi psihică cu care plătiţi, abia atunci târgul ar apărea cu adevărata lui faţă. Şi nu cred că balanţa ar mai înclina în partea în care înclină de ceva vreme. Despre toate acestea o să vă vorbim. Vom încerca să umplem golul de informaţie, să umplem cealaltă jumătate a adevărului şi numai atunci, după ce veţi ştii, alegerea va fi una corectă – veţi alege ştiind ce.
A existat în această privinţă un demers al organelor abilitate prin care s-a impus producătorilor de produse alimentare, şi nu numai, să înscrie pe ambajajul produsului toţi constituenţii pe care acesta îi are. Marcarea şi etichetarea produselor - HG nr. 784/10 septembrie 1996, HG nr. 953/15 noiembrie 1999 şi HG nr. 792/2 decembrie 1997; din februarie 2003 intră în vigoare HG nr. 106/07 februarie 2002.
Cam ca în toate domeniile din ţara noastră, legea se alpică preferenţial: unii o aplică, alţii numai parţial, iar alţii deloc.
Mai sunt şi alte tertipuri prin care se evită realizarea acestui fapt şi aici ne întoarcem din nou la titlu: E sau nu E... căci aditivii se identifică pe baza unui cod format din litera E urmată dintr-un număr de trei sau patru cifre.
Iată în continuare care este clasificarea adititivilor alimentari:
De la E100 la E199 – coloranţi;
De la E200 la E299 – conservanţi;
De la E300 la E321 – antioxidanţi;
De la E322 la E495 – emulgatori, stabilizatori şi gelifianţi;
De la E500 la E585 – acizi, baze;
De la E620 la E637 – corectori de gust;
De la E900 la E914 – substanţe care conferă strălucire;
De la E920 la E928 – amelioratori, înălbitori;
De la E941 la E948 – conservanţi gazoşi;
De la E950 la E967 – îndulcitori;
De la E999 la E1520 – umectanţi, gume vegetale, stabilizatori, agenţi de creştere a vâscozităţii.
A fost o perioadă când aceste combinaţii le întâlneaţi pe ambalajele oricărui produs. Deoarece un produs alimentar are de obicei o denumire cunoscută, adică ştim ce este făina, zahărul, sarea etc., apariţia acestor ingrediente ciudate a ridicat întrebări în rândul oamenilor. Sunt sănătoase aceste adaosuri? S-au făcut studii, s-au observat efecte, iar multe dintre acestea au fost chiar interzise în anumite părţi ale lumii.
Opinia publică a fost sensibilizată şi au apărut reacţii. Dar, odată cu acea hotărâre de guvern, multe dintre aceste substanţe au dispărut în forma E de pe ambalaje. Au fost înlocuite cu denumirea lor întreagă (glutamat de sodiu, aspartat, acid citric, gumă arabică etc.), iar oamenii „s-au liniştit”.
Dar nu vă culcaţi pe o ureche! Nu sunt mai puţin periculoşi în această formă.
Aditivii sunt periculoşi pentru sănătatea dvs. fizică şi psihică!
Reacţiile pe care le produc sunt extrem de variate. Pot da alergii de tot felul, migrene, congestie nazală, astm, greaţă, insomnie, iritabilitate, creştere în greutate, stări de anxietate, ameţeli, diaree, spasme musculare, scăderea imunităţii, căderea părului, tremor, oboseală, impotenţă şi tulburări de sexualitate până la infertilitate, aritmii. Poate că nu v-au dat prea mult de gândit, deşi ar trebui, dar nu se opresc aici: modificările genetice şi cancerul, adică boala considerată a fi cel mai dificil de tratat şi cu cea mai mare mortalitate dintre toate bolile cunoscute până acum, este declanşată şi de aceste substanţe pe care noi le credem inofensive şi prin care ne construim în fiecare zi corpul.
Nu ne vom opri aici, dar până atunci nu uitaţi că, totuşi... Sunteţi şi ceea ce mâncaţi!
| Dr. Gabriela Mihalache | Medic alergologie şi imunologie clinică |
