Ce ştim despre...
Oligoelement esenţial pentru buna desfăşurare a activităţii organismului uman, cromul se întâlneşte în numeroase ţesuturi. În sânge concentraţia sa ajunge pînă la 1-2 micrograme/ml, necesarul zilnic de crom fiind apreciat la 80-100 micrograme. Deşi foarte redus, aportul alimentar de crom este foarte important, el reprezentând cea mai importasntă cale de pătrundere a cromului în organism.
Cele mai importante surse alimentare de crom sunt alimentele vegetale, uleiul de porumb, ouăle şi drojdia de bere. Aceasta din urmă este de preferat pentru anumite categorii de persoane, întrucât conţine o cantitate mică de glucide (aspect important pentru diabetici) şi lipide (pentru persoanele cu ateroscleroză).
Deşi există riscul ca ingestia de drojdie de bere să fie urmată de apriţia balonării, se recomandă totuşi consumul acesteia mai ales de către persoanele în vârstă, la care există în mod obişnuit un deficit de crom. Este posibil ca acest deficit să apară datorită consumului predominant de alimente nediversificate, rafinate, din care cromul lipseşte.
Rolul Cromului în organism
Funcţiile cromului în organism sunt multiple:
- activează enzime implicate în metabolismul glucidic, în sinteza acizilor graşi şi a colesterolului;
- efectul principal al cromului este potenţarea acţiunii insulinei (hormon pancreatic al cărui rol principal este introducerea glucozei din sânge în ţesuturi şi scăderea concentraţiei sangvine a acesteia). Scăderea concentraţiei sangvine de crom determină prelungirea perioadei de timp în care glucoza este intodusă în celule. Această situaţie, care poartă denumirea ştiinţifică de "scăderea toleranţei la glucoză", se află la limita dintre fizilogic şi patologic şi prefigurează instalarea diabetului zaharat.
Studii experimentale au arătat că diabetul zaharat apare cu o frecvenţă mai mare la populaţiile la care consumul de crom este mai scăzut. Suplimenatrea aportului de crom, ca supliment alimentar sau prin îmbogăţirea apei cu crom, a dus la ameliorarea evoluţiei diabetului.
Majoritatea oamenilor prezintă deficit de crom. În Statele Unite ale Americii doar 1 din 10 persoane au un nivel sangvin adecvat de crom. Cauzele acestei situaţii sunt multiple:
- majoritatea alimentelor conţin crom, dar într-o formă greu absorbabilă pentru organism;
- consumul insuficient de alimente care conţin crom;
- cea mai mare parte din cromul conţinut în alimente se pierde îm timpul preparării;
- alimentele care conţin crom nu se numără printre preferinţele nosastre alimentare;
- nivelul crescut al glucozei sangvine determină eliminarea cromului din organism;
- aportul crescut de fier (organismul foloseşte aceeaşi enzimă, transferina, atât pentru transportul sangvin al fierului cât şi al cromului, cele două substanţe devenind "competitive").
În afara acţiunilor enumerate mai sus, cromul asigură şi protecţia parţială împotriva fenomenelor de ateroscleroză. Acesta este motivul pentru care, la vârstnici, este necesară suplinentarea alimentaţiei cu crom, acesta asigurând protecţia împotriva avansării fenomenelor degenerative ale vaselor de sânge.
Cromul permite de asemena menţinerea integrităţii sistemului nervos central, scăzând în intensitate manifestările legate de afectarea nervilor periferici.
Cromul mai este implicat în:
- formarea spermatozoizilor;
- scăderea concentraţiei sangvine a colesterolului;
- vindecarea ulceraţiilor cavităţii bucale;
- menţinerea vitalităţii organismului.
Compensarea deficitului de Crom
Ca supliment alimentar cromul se administreză sub formă de picolinat de crom, uşor absorbabil de către organism. Studii recente efectuate în Texas, S.U.A., sugerează că o doză zilnică de 200-400 mg de picolinat de crom asigură, pe lîngă rolurile menţionate mai sus, şi scăderea masei de ţesut adipos. Acest rol îl face foarte util în curele de slăbire, cromul blocând sinteza şi depozitarea grăsimilor.
Până la a recurge la administrarea de crom ca supliment alimentar vă sugerez să consumaţi cantităţi suficiente din alimentele enumerate mai jos, al căror conţinut de crom la 100 g este de:
49 mcg - pîinea integrală de grâu;
32 mcg - porumb (boabe integrale);
29 mcg - curmale integrale;
25 mcg - secară (boabe integrale);
21 mcg - făină de grâu integrală;
15 mcg - ceapă;
10 mcg - ciuperci de cultură (champignon).
În afara acestor surse alimentare, cromul se găseşte şi în compoziţia a numeroase plante medicinale cum ar fi: armurariu, brusture, chimen (seminţe), coada calului, coada şoricelului, fenicul (seminţe), ginseng (rădăcină), ienupăr (fructe), mac de grădină (seminţe), păpădie, porumb (mătase), salvie (frunze), tătăneasă (rădăcină)... şi lista ar putea continua.
Este indicat ca suplimentarea alimentaţiei cu crom să se facă înaintea apariţiei deficitului. Acesta este însă dificil de depistat înainta apariţiei simptomelor clinice: furnicături, senzaţie alternantă de cald şi rece la nivelul extremităţilor, scăderea toleranţei la glucoză (despre care am vorbit anterior). La diabetici carenţa de crom se manifestă prin creşterea volumului de lichide eliminat de organism, însoţită de consumul unor cantităţi corespunzătoare de apă (semn de agravare a dezechilibrului metabolismului glucidic)
Tot deficitul de crom poate contribui la apariţia sau agravarea fenomenelor de ateroscleroză, a stării de oboseală, a tulburărilor psihice şi vasculare.
Carenţa de crom poate fi agravată de consumul exagerat de zahăr alb (nu conţine crom, indispensabil asimilării glucidelor), precum şi de consumul de alcool care, corelat, antrenează eliminarea cromului prin urină şi creşte riscul apariţiei diabetului zaharat.
În loc de final...
- fumătorii pierd mult crom, acesta fiind absorbit de tutun şi apoi eliminat prin fum;
- organismul masculin, după 40 ani, este foarte sensibil la deficitul de crom;
- femeile gravide trebuie să consume mai mult crom pentru ca organismul lor să poată asigura dezvoltarea normală a fătului;
- simptomele apărute la dezvoltarea bolnavilor hrăniţi intravenos (neuropatia periferică, intoleranţe la glucoză, pierderea în greutate etc.) au dispărut la administarea de 150-200 mcg crom/zi.
| Dr. Mihaela Diculescu | Medic medicină generală | Competenţă apifitoterapie |
