Hristos a Înviat!
Hristos este Viu, probabil această urare ar trebui să o spunem zilnic, căci în acest fel ne-am trezi sufletul din starea de amorțire, am ieși din social și ne-am aminti tot ceea ce este cu adevărat valoros. În plus această urare cred că face să vibreze ceva în interiorul inimii noastre, face ca în fiecare celulă a corpului să ajungă Iubirea și deci sănătatea. Cred că este singura, chiar dacă suntem sau nu conștienți astupă golul din noi. Focul din candelă și lumânare se sfințește prin cuvânt și rugăciune. De multe ori simt nevoia să aprind în casă o lumânare și m-am gândit de ce, așa mi-am explicat că de fapt este nevoia de a mă apropia prin Lumină, căci poate sufletul este prea înnegurat.
Am simțit în această perioadă, mai mult ca oricând să îmi cercetez sufletul, am încercat să văd pe unde am fost, unde sunt și unde ar trebui să mă aflu. Am înțeles că ceea ce trebuie să facem fiecare va fi făcut, mai devreme sau mai târziu. Târziu înseamnă abateri de la drumul drept, datorate dorințelor și lipsei de ascultare a Sufletului. Ele aduc suferințe căci nefiind drumul nostru nu aduc fericire ci doar dificultăți. În acest fel am înțeles ceea ce spun preoții despre ”ascultare”, căci ea aduce înțelegere și ne îndepărtează de suferință. Așa am înțeles ce semnifică cuvântul nevoință, adică ceea ce ai de făcut datorită faptului cu nu ai știut să folosești voința, pentru a nu urma dorințele ci Sufletul. Așa am înțeles ce semnifică necesar, ceea ce am sărit și trebuie făcut, căci locurile libere lasă calea deschisă slăbiciunilor și greșelilor. De multe ori mă gândesc la limba noastră, și în vin în minte strofele poeziei Limba noastră e o comoară, mă gândesc la profunzimile fiecărui cuvânt, fiecare având sensul și locul său. Mi s-a întâmplat să mă gândesc de exemplu la ce vrea să spună cuvântul grai, și de aici am ajuns la idei, la informații, la imagini, și când m-am uitat la ceas trecuseră deja două ore. Am dat acest exemplu căci acest cuvânt este pentru mine ca o melodie, care vine din lăuntru, adică dintr-un loc pe care nu știm sigur să-l definim dar știm că există, este singura modalitate de a înțelege graiul păsărilor, și este singura explicație a graiului viu prin care ne exprimăm percepțiile.
Am scris toate acestea căci cred că va urma o perioadă grea, în care trebuie să ne ocupăm de îndreptarea noastră, să lucrăm în lăuntrul nostru nu în exterior, căci așa îi vom ajuta mult mai eficace pe ceilalți. Căci așa vom avea pacea interioară pentru a ajuta fără zgomot sufletele pe care le vom întâlni. Starea lăuntrică vorbește despre virtutea sufletului și îi schimbă pe ceilalți.
Așa că iată pot trage o concluzie, de ce am simțit să scriu ceva, neapărat acum, căci așa am simțit; cred că acum suntem în pericol major de a ne infecta cu un parazit extrem de virulent și anume egoismul. Acesta se ia foarte ușor căci se transmite prin frică, mândrie și orgoliu. În următoarea perioadă cred că poate deveni chiar mortal. Leacul? Iubirea despre care ne-a vorbit Hristos. Așa cred că se poate traduce a doua venire a Lui. Și chiar cred că acest parazit ne cuprins mințile este doar o chestiune de timp să ne cuprindă și sufletul.
