Roagă-te în fiecare zi.Rugăciunea aduce bucurie în suflet, iar bucuria este hrana sufletului. Chiar dacă rugăciunile tale sunt fără cuvinte şi nu ceri nimic, şi pot fi greu înţelese. Fă din rugăciune un obicei. Dacă e greu să începi, spune-ţi: ‘Mă voi ruga în fiecare zi din această săptămână.’ Şi reînnoieşte această promisiune în fiecare zi următoare. Aminteşte-ţi că nu creezi doar o legătura mai intimă cu lumea spirituală; îţi antrenezi voinţa. Doar prin anumite practici dezvoltăm disciplina necesară în lupta vieţii. Nu are nici o valoare dacă îţi uiţi promisiunea într-o zi şi te rogi de două ori ziua următoare. Nici dacă te rogi de şapte ori într-o zi, petrecându-ţi întreaga săptămână crezând că ţi-ai atins obiectivul. Anumite lucruri trebuie să se întâmple cu ritmul lor natural.
Deşi este foarte complex şi are “raţiuni” pe care mintea cu greu le descifrează, avem nevoie să învăţăm să ne cunoaştem sufletul, să-l înţelegem, ca să ştim cum să venim în întâmpinarea nevoilor sale şi să le împlinim. Toate procesele afective sunt cuprinse în suflet. Cu cât sunt mai multe, mai ample, mai luminoase şi dezvoltate, cu atât sufletul este mai bogat, mai împlinit şi, evident, omul mai fericit.
Iubirea este substanţa fundamentală a sa, rădăcina din care orice stare sufletească se nuanţează, se desprinde, creşte, înfloreşte şi rodeşte. Se culeg roade ale frumuseţii, bucuriei, dăruirii sau compasiunii atunci când sunt exprimate în mod constant prin fapte, iar de acestea beneficiază cei din jurul nostru, dar şi noi înşine.
Trecem cu uşurinţă de la o stare la alta, de la o dispoziţie sufletească la alta. Cu toate acestea, nu putem spune că ceea ce provine din suflet este efemer, atâta vreme cât fericirea sau nefericirea noastră este dată de ceea ce trăim. Prea mult căutăm persoane sau lucruri care să ne împlinească nevoile afective, în loc să le dezvoltăm noi înşine în suflet. Neliniştea, suferinţa, golul lăuntric sau apăsarea sunt semne ale neîmplinirii unor nevoi sufleteşti sau ale impregnării sale cu energii negative care îl tulbură. Putem evita toate aceste stări dacă avem grijă să ne hrănim sufletul adecvat, asistaţi zi de zi de călăuzirea atentă a îngerilor.
Prin natura sa, sufletul este fragil şi poate fi uşor rănit sau afectat. Cei mai mulţi oameni au obiceiul de a proiecta tot felul de gânduri negative asupra celorlalţi, majoritatea fără o bază reală, transferând asupra altora vinovăţii, temeri, acuze de tot felul, judecăţi, reproşuri. În asemenea conjuncturi, un suflet deschis, dar care nu se cunoaşte suficient, este cel mai vulnerabil. Primeşte cu uşurinţă pe oricine în el, sensibilitatea sa este mare, dar nu ştie să se apere de efectele problemelor pe care oamenii le au. Necunoscându-se pe sine suficient, acesta crede şi preia ceea ce i se oferă, în consecinţă îşi amprentează negativ sufletul, rănindu-l şi tulburându-l. Prin experienţă, cu multă rădbare şi ajutor de la arhanghelul Mihail, învăţăm să ne apărăm sufletul, fapt ce ţine de demnitatea şi integritatea noastră umană.
