Sufletul este cel pe care trebuie să-l respectăm permanent, să-l ascultăm, pentru că vocea lui este vocea lui Dumnezeu.
De aceea cred că principalul deziderat al sufletului este să fim fericiţi.
Există posibilitatea ca noi să nu fim conştienţi de acest lucru, pentru că ne pierdem în amănunte. De aceea ordinea este primul pas pe care ar trebui să-l facem.
Începem cu ordinea acolo unde trăim şi muncim, este important să avem spaţiu şi ca totul să aibă un loc bine stabilit, pentru a ne elibera de stres.
În unele tradiţii ezoterice, discipolii dedică o zi pe an – sau un week-end, dacă e nevoie – pentru a intra în contact cu obiectele din casa lor. Ating fiecare obiect şi întreabă cu voce tare: “Îmi trebuie cu adevărat?” Iau cărţile din rafturi: “O voi mai reciti vreodată?” Examinează fiecare souvenir pe care-l au: “Consider încă important momentul de care îmi aminteşte?”
Deschid dulapurile: “De câtă vreme nu am mai îmbrăcat-o? Chiar îmi mai trebuie?”
Spune maestrul: “Obiectele au o energie proprie. Când nu sunt folosite, se transformă în ape stătătoare în casă – un loc numai bun pentru insecte şi ţânţari. Trebuie să fii atent şi să permiţi ca energia să curgă liber. Dacă ţii lucruri vechi, noutăţile nu au spaţiu pentru a se manifesta.”
Ar trebui permanent să aruncăm atât de acasă cât şi de la locul de muncă tot ceea ce nu ne mai este de folos. Această curăţenie periodică creează în sufletul nostru o stare de confort şi de relaxare, greu de definit.
Este bine să facem acest fel de activitate de două ori pe an, eventual de Paşti şi de Crăciun. Apoi ar trebui să facem şi o purificare energetică a acestor spaţii.
Avem nevoie de tămâie, de apă sfinţită - aghiazmă mare, de clopoţel, sare marină sau sare grunjoasă neiodată. Înainte de începerea curăţării, spunem Tatăl Nostru, aprindem candela şi câte o lumânare în fiecare încăpere.
Curăţirea se face în şase paşi:
- prima dată se tămâiază în fiecare colţ şi cotlon, şi se spune în Numele Tatălui, al Fiului, al Sfântului Duh, rog Sfânta treime să cureţe această casă.
- a doua oară se dă cu apă sfinţită, se începe cu centru camerei întâi pentru a induce energia vindecătoare în acea cameră şi apoi în fiecare colţ şi cotlon rostindu-se aceiaşi rugăciune.
- a treia oară începeţi să vă plimbaţi prin casă şi să bateţi din palme. Este un mod foarte bun de a “citi” energiile din casă. Când baţi din palme şi se aude un zgomot clar şi e un lucru uşor de făcut, asta indica o energie luminoasă şi curgătoare. Când bătutul din palme suna greu, plat, asta înseamnă ca acolo este energie stagnantă. Se stă în aceste locuri mai mult timp, continuând să batem din palme până când sunetul devine mai clar.
- a patra oară se face turul casei cu instrumentul de făcut zgomot, clopoţel, zurgălăi, tobă etc. Se rămâne mai mult în zonele cu energie stagnantă.
- a cincea oară se merge prin casă şi se face semnul infinit şi se rosteşte o rugăciune sau o afirmaţie de care aveţi nevoie pentru casă (de exemplu: Pace, prosperitate, sănătate, bucurie, iubire, etc)
- a şasea oară se începe de la uşa principala se ţine în mână un bol de sare. Se împrăştie sare pe praguri, în colturi şi în locurile unde simţim că energia este înţepenită. Poate în apropierea patului unde a stat o persoana bolnavă, în bucătărie unde s-au petrecut multe certuri sau lângă fereastra dinspre vecinii care au probleme. Se lasă sarea acolo cel puţin 12 ore, daca se poate.
La sfârşit se tămâiază din nou şi se dă cu apă sfinţită, spunându-se aceiaşi rugăciune de la început, la final se spune Tatăl Nostru şi rugăciunea de mulţumire.
Important: la fiecare trecere se face o pauză şi se spune Tatăl Nostru. Se face semnul Crucii la fiecare rugăciune.
*
În casă şi la locul unde muncim este important să avem un altar într-un colţ al casei, cu icoane, candelă, apă sfinţită, tămâie, suport pentru lumânări, vas de aromo, arome, beţişoare, carte de rugăciuni. Fiţi conştienţi de prezenţa lui şi folosiţi-l. În funcţie de specificul problemelor e care le avem şi al activităţii pe care o desfăşurăm, este bine să avem o icoană cu un sfânt specific (vezi in anexă câteva indicaţii)
Este foarte important ca în cele două mari posturi de peste an să facem în casă şi la locul de muncă sfeştanie şi măcar odată pe an slujbe de dezlegare de farmece şi blesteme.
*
Felul şi locul în care dormim este important. Se ştie că în timpul somnului, sufletul nostru părăseşte trupul şi merge să primească învăţături spirituale.
De aceea dormitorul trebuie să fie bine aerisit înainte de culcare, discuţiile contradictorii şi certurile nu trebuie să aibă loc sub nici o formă în locul în care dormim.
O candelă aprinsă discret sau o lampă de aromoterapie cu esenţă de salvie, busuioc, tămâie sau mentă, ne ajută să ne simţim mai liniştiţi.
Este bine să avem în faţa de pernă o crenguţă de busuioc de la biserică sau o frunză de nuc de la slujba de Rusalii.
Să nu ne culcăm niciodată certaţi, chiar dacă este dificil să vorbim, să-l rugăm pe Îngerul nostru păzitor să-i comunice cu Îngerul păzitor al persoanei cu care ne-am certat şi să-i ceară iertare.
Evident să nu ne culcăm fără a ne ruga şi a-i cere sprijinul Îngerului păzitor, să ne călăuzească spre învăţăturile de care avem nevoie cel mai urgent.
*
Sufletul - Sufletul nostru nu este limitat de corp. Este indisolubil legat de Dumnezeu.
Cu toate acestea se spune că trupul nostru este templul sufletului.
De aceea trebuie să avem grijă de el, am vorbit despre felul în care ne alimentăm, respirăm şi cum gândim în capitolele anterioare.
Ceea ce aş vrea să spun aici este legat mai mult de forţa care există în fiecare dintre noi şi nu suntem conştienţi de ea, o neglijăm şi o nu o utilizăm. Atunci când îţi deschizi ochii spirituali vezi simplitatea vieţii. Ceea ce mi se pare interesant este că viaţa este o forţă existentă peste tot în jurul nostru, doar că noi nu o putem vedea.
Noi vedem reacţiile vieţii, manifestările ei, dar nu vedem forţa vieţii care pune în mişcare totul, care transformă, care dă naştere fiecărui gând.
Forţa vieţii ne ajută să evoluăm. Ea ne permite să percepem, să analizăm, să visăm şi să creăm o poveste despre tot ceea ce percepem.
Forţa vieţii ne ajută să evoluăm. Ea ne permite să percepem, să analizăm, să visăm şi să creăm o poveste despre tot ceea ce percepem.
Această forţă nu moare niciodată, în esenţă suntem indestructibili, nemuritori; atunci însă când ni se deschid ochii spiritului, vedem această forţă şi atunci înţelegem şi ne putem vedea visul vieţii, menirea, sensul, sau alte definiţii ale aceleiaşi stări.
*
Sunt printre noi oameni care aduc pacea: au atâta linişte în fiinţa lor, încât simpla lor prezenţă are puterea de a detensiona orice situaţie. Sunt oameni care aduc entuziasmul: au o anumită vibraţie a energiei bucuriei care îi face să fie mereu optimişti şi plini de viaţă, capabili să antreneze grupuri de oameni în proiectele pe care le au. Alţii aduc alinare şi căldură sufletească: sunt atât de blânzi şi înţelegători că simţi cum prezenţa lor te unge pe suflet. Alţi oameni aduc originalitate şi ingeniozitate: sunt spontani şi liberi, cu ei niciodată nu te plictiseşti, prezenţa lor te încântă şi parcă au darul de a prinde magia lucrurilor.
Astfel, fiecare are izvorul său, care curge încontinuu, pentru că e mereu conectat la sursă. Prin natura lui, se dăruieşte neîncetat, mulţi oameni se adapă de la el, chiar dacă de multe ori nici unii, nici alţii nu-şi dau seama. Aşa ne-a creat Dumnezeu încă de la începuturi: fiecare cu darul său – nu există concurenţă, nu există competiţie, ci doar împărtăşire. Acest dar constituie o adevărată putere atunci când îl conştientizăm, pentru că el este cheia care ne duce către ceruri, la Dumnezeu, dar ne şi ajută să ne integrăm în lumea fizică. Menirea fiecăruia este legată de acest dar. De fapt, menirea constituie manifestarea acestui dar în lumea fizică, aducând împlinire şi fericire.
Îngerii virtuţilor, după cum spune şi numele, sunt acei îngeri care ne ajută să dobândim şi să manifestăm calităţi sufleteşti. Suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, deci fiecare suflet conţine în el toate calităţile în stare potenţială. De-a lungul timpului, prin experienţe avute în mai multe vieţi, dar pe care nu le mai reţine, omul dezvoltă diferite calităţi. Sufletul are capacitatea de a le manifesta, deseori însă nefiind conştient de ele, alteori fiind blocate.
Aceşti îngeri ne ajută să ne identificăm, să ne recunoaştem şi să ne cultivăm calităţile, îmbogăţindu-ne astfel sufletul.
*
Ceea ce cred că ar trebui să facem pentru a ne putea vedea visul vieţii, este dă fim prezenţi şi deschişi la tot ce se întâmplă în jurul nostru.
Apoi ar trebui să învăţăm compasiunea, bunătatea şi iubirea pentru a fi fericiţi, aceasta fiind de fapt singura cale pentru a ne vedea visul.
[Fragmente din cartea "Sfaturi pentru femei"]
