Constelaţie legată prin nume dar nu şi prin influenţă de Semnul zodiacal Gemenii, localizată între aproximativ 0º-27º Rac, şi între aprox. 30º sud şi 100º nord de ecuator, şi aflată între constelaţia Taurului şi constelaţia Racului. Este o constelaţie care se vede iarna, mult deasupra orizontului, spre sud. Se spune că ea aduce noroc marinarilor. Partea vestică a constelaţiei este situată pe Calea lactee, zonă în care se pot observa mai multe roiuri stelare deschise, cel mai important fiind M35 cu 200-300 de stele în compunere)
Pollux este o stea de 60 de ori mai strălucitoare decât Soarele nostru, de culoare roşu-portocaliu. Castor (de culoare albă), a fost considerată multă vreme drept stea dublă, ca ulterior să se constate că este o stea multiplă, distanţa unghiulară dintre componentele fiind în creştere lentă în ultimii 30-40 de ani. Studiile recente au demonstrat că, în realitate, Castor este un sistem complicat alcătuit din 6 stele.
Această constelaţie conţine probabil cele mai multe stele duble sau chiar „gemene”, precum Tejat, Zeta Geminorum, 38 Geminorum sau Kapa Geminorum. Ţinând cont de acest lucru, aproape nu mai trebuie să ne mire denumirea ei sau a Semnului zodiacal omonim, fapt care vorbeşte de la sine despre un nivel de civilizaţie net superior nouă pe care l-au avut întemeietorii cunoaşterii umane, acum multe, foarte multe generaţii terestre.
Simbolismul ei provine din mitul Ledei, frumoasa muritoare a căror gemeni, Castor şi Pollux, au un destin cumva diferit datorită paternităţii lor (până în momentul în care Zeus acceptă ca ei să devină o constelaţie): Castor este fiul unui muritor, în vreme ce Pollux este fiul unei divinităţi. În acest fel, mitul conservă originea reală a fiinţei umane, deopotrivă celestă (divină) şi terestră (egotică), evoluţia ei reală depinzând numai de o aspiraţie constantă şi frenetică de a transcende această dualitate (Castor, fratele muritor, accede la o viaţă spirituală datorită rugilor fierbinţi ale lui Pollux, fratele nemuritor, exact aşa cum fiinţa umană cu sufletul trezit accede conştient la o condiţie elevată din punct de vedere spiritual).
Stelele fixe importante ale constelaţiei, Castor şi Pollux (Alpha şi Beta Geminorum) reprezintă capetele lor. La aproximativ 6000 în.Ch., ele marcau punctul vernal, iar în calendarul lunar arhaic fiecare Lună Nouă marca începutul fiecărei luni calendaristice. Acest fapt reprezenta deja o tradiţie la data aceea, deoarece babilonienii, de exemplu, se orientau pe la 8000 în.Ch. după aceste stele şi îşi întocmeau calendarele după această Lună Nouă la fiecare echinocţiu de primăvară din Era Gemenilor. De altfel, se crede că această eră a marcat trecerea actualei rase umane de la perioada tribală şi nomadă la perioada sedentară, când încep să apară primele aşezări umane de durată şi, ulterior, nevoia conştientă a fiinţei umane de a se forma prin cultură. Nu întâmplător, un alt mit al gemenilor, cel al fraţilor Romulus şi Remus, chiar este legat de întemeierea Romei, oraş care, ulterior, a generat un adevărat imperiu; de reţinut că piatra de temelie a Romei a fost pusă la data la care Nodul Nord al Lunii tranzita steaua fixă Mekbuda, a cărei natură este similară lui Mercur şi, într-o mai mică măsură, lui Venus. La anul 2000 d.Ch., datorită fenomenului de precesie a echinocţiilor, Gemenii nu mai marchează prima lună a anului, ci a treia (în conformitate cu calendarele care iau drept An Nou prima Lună Nouă de după echinocţiul de primăvară).
Imaginea constelaţiei este cea a unui dreptunghi aproape perfect, fiecare lungime fiind marcată de cele două stele, Castor (Alpha Gemini) care marchează geamănul de nord şi Pollux, (Beta Gemini) care marchează geamănul de sud. Sumerienii şi babilonienii au numit-o „marii gemeni” fără a da însă vreo denumire stelelor ei fixe. Această denumire a apărut ulterior, ea datorându-se astrologilor/astronomilor greci. Fraţii sunt reprezentaţi călărind cai albi sau îmbrăţişaţi şi privindu-se faţă în faţă, cu foarte multă iubire.
În tradiţia esoterică mai puţin cunoscută, un loc aparte şi la fel de important îl ocupă Asvini, fiinţe divine cunoscute în spiritualitatea hindusă drept „cuplul celor doi vindecători divini”, numele lor fiind Nasatya şi Dasra. Se spune că ele au existat nu numai ca entităţi spirituale foarte înalte, ci inclusiv ca fiinţe umane, realizând în lumea fizică acţiuni de vindecare ce depăşesc cu mult inclusiv realizările medicinii actuale. Multă vreme după viaţa lor fizică, şi uneori chiar şi în zilele noastre, fiind în mod sincer apelaţi în suferinţă sau în primejdie, ei şi-au oferit/îşi oferă în mod necondiţionat ajutorul. Simbolismul lor este deosebit de bogat şi de complex şi, cu siguranţă, a contribuit la extinderea semnificaţiei acestei constelaţii de la aceea predominant informaţională la una cel puţin parţial formatoare, cu trimitere la aplicabilitatea practică a cunoaşterii.
Tot în tradiţiile marilor şi vechilor civilizaţii se spune că această constelaţie şi, în analogie cu ea şi prin extensie, axa Gemeni-Săgetător, guvernează lumea dispărută a Lemuriei, odată cu dispariţia continentului Mu, undeva pe la 200.000 în.Ch. Urmaşii direcţi se pare că sunt chinezii, vietnamezii, coreeni şi, într-o oarecare măsură, japonezii, care prezintă particularităţi distincte faţă de tot restul actualei populaţii terestre. Aşa cum este şi uşor de observat, cultura, civilizaţia şi spiritualitatea Asiei şi a Estremului Orient diferă aproape în totalitate de cultura, civilizaţia şi spiritualitatea Europei, ca să nu mai vorbim de cultura şi civilizaţia (de import) şi spiritualitatea (aproape inexistentă) nord-americană. „Doctrina secretă” şi „Stanţele de la Dzian” scrise şi publicate de doamna Blavatsky la sfârşitul secolului al XIX-lea conţin aceste informaţii, pentru doritorul care intenţionează să le aprofundeze.
