Ce se ascunde oare, în spatele acestei denumiri atât de pompoase? Numele bolii vine de la mai multe cuvinte din limba greacă: kardia – inimă, pathos – boală, suferinţă, ischein – a suprima şi haima – sânge. Pe scurt, este o boală a inimii provocată de o irigare insuficientă cu sânge.
Cum apare cardiopatia ischemică?
Cel mai frecvent (în 95% din cazuri), se datorează îngustării arterelor care hrănesc inima cu sânge (arterele coronare) ca urmare a formării, în pereţii vaselor respective, a unor acumulări anormale de grăsimi (lipide) şi resturi de celule (fenomen cunoscut în medicină sub numele de ateroscleroză). Aceste acumulări conduc la scăderea debitului sangvin prin arterele respective, având drept consecinţă afectarea funcţiilor acelor zone din muşchiul inimii care sunt hrănite predominant de arterele îngustate. La început, tulburările apar numai în condiţii de efort, când inima are nevoie de mai mult sânge. Pe măsura creşterii plăcilor de aterom, tulburările cardiace apar la eforturi din ce în ce mai mici şi chiar în condiţii de repaus. Alte mecanisme de producere sunt spasmele (contracturile) peretelui arterelor coronare sau formarea unui cheag de sânge (tromb), efectul asupra muşchiului cardiac fiind acelaşi: miocardul (muşchiul cardiac) nu mai este oxigenat corespunzător.
Simptomele
De regulă, consecinţa directă a deficitului de oxigen la nivelul unei porţiuni din muşchiul cardiac este o durere puternică în zona inimii (angina pectorală). Descrierile oferite de pacienţi sunt diferite: senzaţie de “gheară”, constricţie (strângere), greutate, presiune, sufocare. Ea poate să fie simţită în toată zona pieptului şi uneori în braţul stâng (zona pe unde trece şi Meridianul Inimii). Există şi persoane la care apar palpitaţii, expresie a unor tulburări de ritm cardiac. Practica medicală a arătat că nu puţine sunt cazurile asimptomatice (cardiopatia ischemică silenţioasă), diagnosticul fiind pus în urma efectuării electrocardiogramei. De aceea, este bine pentru sănătatea dumneavoastră să-i solicitaţi medicului de familie şi efectuarea electrocardiogramei în cadrul evaluării anuale obligatorii.
Dacă deficitul de sânge şi, implicit, de oxigen se prelungeşte (peste 30 minute), porţiunea de muşchi cardiac afectată suferă modificări severe şi se distruge (se necrozează), producând o durere mult mai intensă şi de mai lungă durată, specifică pentru infarctul de miocard, sau chiar moartea.
Cauzele
Cauzele care determină apariţia modificărilor ce conduc la instalarea cardiopatiei ischemice nu sunt foarte clar definite. Studiile statistice au determinat, însă, existenţa unor factori de risc care contribuie la apariţia sau la agravarea evoluţiei acestei boli:
1. creşterea lipidelor sangvine (colesterolul crescut, în special LDL-colesterolul – care are un rol important în producerea aterosclerozei, şi scăderea HDL-colesterolului, cu rol protector). Valorile colesterolului total peste 220 mg%, mai ales la persoanele de sex masculin cu vârsta peste 40 ani, care mai au şi alţi factori de risc (fumat, hipertensiune arterială, diabet zaharat etc.) înseamnă un risc mare de apariţie a bolii şi impun luarea unor măsuri urgente.
2. diabetul zaharat şi obezitatea;
3. hipertensiunea arterială – atunci când nu este tratată corespunzător, ea afectează în timp şi pereţii vaselor coronare;
4. fumatul (contractă vasele de sânge, creşte consumul de oxigen al inimii) şi consumul de alcool. La cei care fumează mai mult de 20 ţigări pe zi, riscul de moarte subită este de 5 ori mai mare faţă de nefumători.
5. lipsa exerciţiului fizic;
6. regimul alimentar bogat în grăsimi şi colesterol;
7. tipul de personalitate (personalitatea tip A – competitiv, agresiv, presat de timp). Psihologii au conturat un profil al bolnavului cardiac, din care reies următoarele:
- o tendinţă exagerată de a se conforma normelor sociale, dintr-o dorinţă excesivă de perfecţiune;
- suprasolicitare, ambiţie socială şi profesională mare, care ţin persoana într-o stare de încordare continuă;
- fixarea unor standarde de comportament, atât pentru el însuşi, cât şi pentru ceilalţi, care sunt exagerate şi mult prea rigide;
- egocentrism, tendinţa de a-i domina şi controla pe ceilalţi, inflexibilitate;
- persoana este convinsă că doar ea are dreptate, fiind incapabilă să accepte şi punctul de vedere al celorlalţi; ajunge să sufere (nejustificat) în momentul în care constată că ceilalţi acţionează conform propriei lor libertăţi, fără a ţine cont de ceea ce le dictează ea;
- persoană care ”iubeşte” interesat (şi agresiv orientat într-o singură direcţie), aşteptând în schimb aceleaşi sentimente şi respingând iubirea din partea celor care n-o interesează.
8. sexul masculin (la femeile care nu au ajuns la menopauză, estrogenii produşi de corp au un rol protector);
9. prezenţa aterosclerozei şi a bolilor de inimă la vârste tinere la rudele apropiate.
După cum observaţi, această listă cuprinde suficient de multe situaţii care pot fi modificate în bine, ameliorând, astfel, evoluţia cardiopatiei.
Cum se face tratamentul actual?
În principal, se recomandă medicamente cu efect de dilatare a vasele coronare şi de creştere a fluxului sanguin prin ele. Se recurge, de asemenea, la procedee precum angioplastia percutană coronariană (se introduce o sondă în curentul sanguin, la care, atunci când se ajunge la porţiunea de arteră afectată, se umflă un balonaş, care comprimă plăcile de aterom şi măreşte astfel calibrul vasului) sau la bypass-ul coronarian (metodă chirurgicală, prin care circulaţia de după porţiunea de arteră obturată, este asigurată prin crearea unei căi artificiale, direct din aortă). Aceste procedee pot rezolva pentru o perioadă mai mare sau mai mică de timp problema, dar ele nu îndepărtează cauza şi nu împiedică formarea în continuare a plăcilor de aterom.
Medicii alopaţi, îngrijoraţi şi ei de frecvenţa crescândă a acestei boli, recomandă cu insistenţă schimbarea stilului de viaţă şi corectarea factorilor de risc.
Obiectivele tratamentului:
- eliminarea stresului, a supărărilor şi frustrărilor care pot declanşa crizele dureroase, fie prin îndepărtarea cauzelor, fie prin practicarea unor exerciţii de control al emoţiilor şi de relaxare;
- tratarea dislipidemiilor (evitarea alimentelor bogate în colesterol – carnea, lactatele, ouăle);
- tratarea obezităţii, a diabetului şi a hipertensiunii arteriale;
- eliminarea fumatului (care determină contracţia vaselor coronariene) şi a consumului de cafea şi alcool (toxic pentru muşchiul cardiac);
- evitarea efortului fizic intens şi realizarea de gimnastică uşoară, dozată după posibilităţi.
Desigur că situaţiile grave, acute, necesită un tratament medicamentos de urgenţă, la terapie intensivă.
Medicina naturistă se adresează situaţiilor de dureri apărute la efort, la un bolnav cronic, şi caută să amelioreze în primul rând starea generală a bolnavului. Ea poate combate factorii de risc cu metode specifice (plante medicinale, presopunctură, reflexoterapie, relaxoterapie, cromoterapie, meloterapie etc.), care se pot folosi chiar în paralel cu medicamentele clasice.
Cum se tratează naturist cardiopatia ischemică?
1. FITOTERAPIA
Plantele medicinale sunt de un mare ajutor, mai ales cele cu efect de relaxare şi de dilatare a vaselor coronare. Este important să precizăm faptul că plantele acţionează eficient atât asupra corpului fizic, cât şi asupra nivelelor mental şi emoţional ale fiinţei, amplificând mult efectele psihoterapiei.
- păducelul (Crataegus monogyna, Crataegus oxyacantha) – de la care se folosesc frunzele, florile şi fructele – este cunoscut ca un tonic cardiac, dilatator al vaselor coronare, reglator al tensiunii arteriale, antiaritmic şi relaxant. El amplifică mult capacitatea de a trăi iubirea şi de a empatiza cu ceilalţi, ajutând fiinţa umană să dăruiască şi să primească iubirea şi să devină astfel mai liberă, mai împlinită şi mai relaxată. Înlătură teama şi anxietatea, ajutând sufletul să renască în plenitudinea iubirii. Este calmant şi uşor sedativ, liniştind izbucnirile de temperament şi crizele de personalitate.
- măceşele (Rosa canina) – stimulează metabolismul fibrei musculare cardiace, şi au un puternic efect antiaterosclerotic, prin aportul de vitamine C (puternic antioxidantă) şi P (protectoare a peretelui vascular)
- valeriana (Valeriana officinalis) – antispastic, sedativ, scade tensiunea arterială. Redă echilibrul emoţional, dă curaj şi puterea de a înfrunta realitatea. În doze mici, favorizează interiorizarea, orientarea atenţiei către esenţa eternă, în defavoarea aparenţei trecătoare, echilibrul.
- alte plante sedative: teiul (Tilia platyphyllos, T. argentea, T. Cordata) – induce bunătate, răbdare, calm, acceptare; talpa-gâştei (Leonurus cardiaca) – recomandată celor tensionaţi, mânioşi şi încrâncenaţi, prinşi în vâltoarea vieţii şi incapabili de a trăi bucuria vieţii, această plantă ne ajută să ne recunoaştem propriile greşeli; levănţica (Lavandula angustifolia) – linişteşte şi armonizează, crescând discernământul emoţional şi afectiv şi conferind un echilibru între starea de tonus şi cea de relaxare; hamei (Humulus lupulus), roiniţă (Melissa officinalis), mătăciune (Dracocephalum moldavica), pasiflora (Passiflora incarnata), ciuboţica-cucului (Primula officinalis).
- menta (Mentha piperita) – scade durerea, calmează şi răcoreşte emoţiile excesive
- traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) – combate fenomenele de ateroscleroză, iar ca efect psiho-emoţional amplifică stările de iubire, purifică şi rafinează fiinţa, ajutând-o să se regăsească pe sine
- sunt foarte utile şi plantele depurative, care ajută şi la eliminarea colesterolului: fumariţa (Fumaria officinalis) – îi impulsionează pe cei care se complac în inerţie, păpădia (Taraxacum officinale), frunzele de mesteacăn (Betula alba), frunze de măslin (Olea europaea), anghinare (Cynara scolymus)
- rostopasca (Chelidonium majus) – dilată vasele coronare şi scade colesterolul sangvin
- ghimpele (Xanthium spinosum) – previne formarea cheagurilor de sânge; conferă putere de înţelegere a propriei persoane şi a celorlalţi;
- cătina (Hippophae rhamnoides) - creşte forţa de contracţie a muşchiului cardiac, este un puternic antiaterosclerotic şi reîntineritor
- menţionăm şi planta arjuna (Terminalia arjuna) – tonic celebru al inimii, din medicina ayurvedică; se poate lua sub formă de pulbere, în doză de 1-3 linguriţe pe zi.
- maceratele glicerinate din mlădiţe de păducel (Crataegus oxyacantha), muguri de sânger (Cornus sanguinea), mlădiţe de măslin (Olea europaea), muguri de liliac (Syringa vulgaris) şi sevă de mesteacăn (Betula linfa), în doze de 30-50 picături pe zi din fiecare
- tinctura de usturoi, 30 picături de 2 ori pe zi şi extractul de sâmburi de struguri, cu efect anti-aterosclerotic
Vă reamintim importanţa stabilirii tratamentului de către un medic competent, pentru că numai un cunoscător poate recomanda remediile potrivite afecţiunii şi tipului constituţional.
2. ALTE METODE
- dietoterapia, pe care o vom prezenta pe larg în articolul următor;
- aromoterapia cu uleiuri volatile calmante şi răcoritoare (roiniţă, lavandă, geranium, mentă etc.);
- meloterapia combinată cu masajul de relaxare;
- hidroterapia: duşuri reci ale braţelor, realizate zilnic;
- expunerea corpului nud la lumină de culoare albastră, timp de 15 minute zilnic, are un efect de calmare a inimii şi de eliminare a emoţiilor negative;
- se recomandă, de asemenea, purtarea unor cristale cum sunt ametistul (care ajută fiinţa să se detaşeze şi să înţeleagă unde greşeşte), acvamarinul sau cuarţul (în special varietatea roz) – piatră a iubirii, care ajută la rezolvarea traumelor afective;
- presopunctura realizată în sens de dispersie în punctele VS6 – localizat pe antebraţ, la 2 lăţimi de deget deasupra mijlocului pliului pumnului şi V15 – situat pe spate, la 1,5 lăţimi de deget de o parte şi de alta a coloanei, în dreptul spaţiului dintre dintre vertebrele T5-T6.
3. PSIHOTERAPIA
După cum am arătat deja, un rol determinant în bolile cardiace îl are psihicul. De aceea, psihoterapia este foarte indicată în aceste cazuri. Iată care sunt recomandările psihologilor pentru cei cu afecţiuni cardio-vasculare:
- renunţaţi să vă fixaţi atât de mult asupra scopurilor dvs.;
- urmăriţi să vă bucuraţi chiar şi de cele mai mărunte lucruri din viaţa de zi cu zi, lucruri cărora până acum nici nu le acordaţi importanţă;
- faceţi astfel încât respectul faţă de sine şi autoaprecierea să nu depindă niciodată de comportamentul unei alte persoane sau de rezultatul pe care îl obţineţi într-o anumită situaţie;
- fiţi altruişti, urmăriţi să-i ajutaţi pe ceilalţi şi învăţaţi să-i iertaţi, atât pe ceilalţi, cât şi pe dvs. înşivă;
- manifestaţi-vă iubirea faţă de cei dragi, daţi glas şi libertate de manifestare sentimentelor dvs. şi urmăriţi să vă ascultaţi ”vocea inimii”, înţelepciunea ascunsă care ne poate ghida cel mai bine în viaţă;
- iubiţi necondiţionat şi cât mai mult!
Dr. Christine Page le recomandă bolnavilor de inimă creşterea unui câine de casă dintr-o rasă foarte credincioasă, care îşi iubeşte necondiţionat stăpânul, mănâncă alimentele interzise acestuia şi trebuie scos la plimbare zilnic, obligându-l pe stăpân să facă mişcare!
Cardiologul american, dr. Dean Ornish, a pus la punct un program de terapie numit “Deschiderea Inimii”, capabil să vindece bolile de inimă şi să deblocheze arterele coronare. Acest program a fost supus unor severe verificări din partea lumii ştiinţifice medicale şi în final acceptat, recunoscut şi introdus ca metodă de terapie în clinicile americane de cardiologie.
Dr. Ornish a demonstrat, pe un lot de mii de pacienţi, observaţi timp de 14 ani şi cu dovezi ştiinţifice incontestabile (efectuarea de computer-tomografii înainte şi după tratament), că ateroscleroza coronariană este un proces reversibil. Pacienţii nu au mai avut nevoie de angioplastie şi capacitatea lor de a face efort a crescut considerabil.
Programul său de terapie (care se adresează atât inimii fizice, cât şi sufletului) cuprinde un regim alimentar bazat în principal pe cereale, legume şi fructe (se exclud sursele majore de colesterol, zahărul, alcoolul, sarea, cafeaua şi alte stimulente), modificarea stilului de viaţă şi practicarea unor exerciţii de management al stresului (tehnici de stretching, meditaţie, vizualizare dirijată, exerciţii de respiraţie), un program de renunţare la fumat şi la alte dependenţe, psihoterapie de grup (discuţii în grupuri de bolnavi, coordonate de un psiholog, cu împărtăşirea experienţelor fiecăruia, creşterea capacităţii de comunicare şi deschiderea afectivă faţă de ceilalţi) şi un program de antrenament corporal moderat (mers, plimbări, fitness, exerciţii de tip yoga).
| Dr. Cristina Pavel | Medic specialist medicina de familie | Competenta apifitoterapie, homeopatie si acupunctura | Clinica Raphael Medica |
